Rezumarea primului mesaj :

Orele tocmai ce se terminaseră, dar cum destule examene urmau, avea nevoie de puţin ajutor la câteva materii. Ea nu credea aşa, bineînţeles, dar părinţii ei au zis că ar trebui să înveţe mai mult, iar cum Jaein este o fată ascultătoare, aşa a şi făcut. Până la urmă, îi plăcea să înveţe, deci nu o deranja să stea mai mult la şcoală. Oricum nu avea cu cine să iasă, pentru că nu avea niciun prieten sau prietenă şi decât să stea în casă, mai bine stă aici, la liceu.
Era îmbrăcată în uniforma liceului care era constituită dintr-o fustă scurtă şi o cămaşă albă fără mâneci lungi. Îi plăcea uniforma, doar că ura fusta aia cretină şi trebuia să aibe grijă de fiecare dată să nu se uite cineva pe sub ea când se lasă mai în jos să îşi ia ceva de pe podea, sau mai ştiu eu ce. Liceul ăsta era plin de perverşi care o speriau pe Jaein mai rău decât ar trebui.
Intră în clasă, cu căştile de la iPod în urechi, ascultând melodia 'Run' de la Epik High. Adorase melodia asta de mult timp şi încă o ascultă în disperare.
În clasă nu era nimeni, nici profesorul nu venise. Sau profesoara. Încă nu ştia cine o va medita, dar nu prea îi păsa ei atâta timp cât venea cineva.
S-a aşezat în prima bancă, trăgând un alt scaun mai lângă ea pentru a-şi întinde picioarele subţirele şi fine deasupra lui. Nu ar fi făcut aşa ceva dacă era profesoara/profesorul în clasă, fiindcă, Jaein este educată şi nu vrea să ţipe cineva la ea. Chiar dacă nu arată cum se simte, şi pare dură, de fapt este foarte dulce şi vulnerabilă.

Nu se pricepea la ramas bun, erau sentimentele lui, gata! Pana aici, se saturase, cumva ea ii controla sentimentele si nu stia? Chiar nu trebuia sa se complice cu pustoaica asta, putea sa stea in banca lui, dar nu, trebuia el sa fie gentelman si sa o ajute, ca apoi sa se indragosteasca precum un prost de ea. S-a ridicat nervos de pe pat.
"Stii? Poti sa-mi spui cu frumosul "Nu vreau sa mai fiu cu tine" si inteleg, nu sa complici totul, ma crezi chiar asa prost? Oricum stiam ca nu va merge, la varsta pe care o ai baietii merg pe banda rulanta, dar nu-i nimic, nu ma supar, ma asteptam sa-mi faci asta. Si nu inteleg de ce am mai pus suflet, adica...oricum s-a dus totul de rapa!" si-a dat ochii peste cap, parea asa indiferent, chiar daca inauntrul sau fiecare celula se auto-distrugea. Voia sa plece de acolo, insa nu putea, picioarele sale nu se miscau, dar ce mai..? Relatia lor oricum numai exista si fata avea sa dispara din inima lui fie ca voia, fie ca nu. Iesi din camera, in scurt timp din apartament, nici nu stia de ce inchise usa dupa cum spusese fata. Alerga repede jos, cand ajunse afara trase aer puternic in piept. Era barbat in toata firea, dar de ce ii venea sa planga? Nu trebuia sa faca asta, nu era nevoie, probabil avea sa-si dea demisia, tocmai isi daduse seama ca oricum viata nu-l va ajuta asa ca de ce sa mai munceasca? Avea sa faca altceva, nici el nu stia ce. Incepu sa mearga incet spre apartamentul sau, gandurile sale se amestecau, insa nu prea-i pasa, sau macar incerca sa para nepasator.

Nu se referea la asta când l-a rugat să plece. Nu dorea să plece de tot , ci doar din apartamentul său. Oh, mulţumită lui, acum depresia în care se afla Jaein devenise şi mai intensă. Nu dorea să ajungă aşa. Nu a dorit de la bun început să fie lăsată baltă de Shin. Acum chiar nu mai avea pe nimeni alături de ea. Nici tatăl ei, nici mama sa, nici pe Shin. Singură, cum va rămâne pentru tot restul vieţii. Nu dorea asta. Acum ajunse să plângă şi mai puternic şi dorea ca totul să devină ca înainte. Dacă ar fi putut să se întoarcă înapoi în timp, ar face imediat, fără să se gândească prea mult. Mai bine ar fi lovită încă o dată de fetele ălea trei decât să-l piardă pe Shin. În acel moment, a decis că nu aşa trebuia să se întâmple. Trebuia să îl facă să înţeleagă că are cea mai mare nevoie de el, chiar dacă o va părăsi mai devreme sau mai târziu. Trebuia măcar să explice de ce îl rugase să plece din apartament. Îl iubea prea mult. Era singura persoană la care putea apela atunci când se simţea rău, singura persoană care probabil i-ar fi dus dorul dacă ea ar dispărea de pe planeta asta.
Chiar dacă se simţea slăbită şi abea dacă mai putea să stea pe picioare de la cât a plâns şi cât o dor ochii, a scos un carton mare dintr-un dulap şi începu să scrie câteva cuvinte.

Da, suna ca ceva dintr-o telenovelă de prost gust, dar cum putea să atragă atenţia lui dacă nu aşa? Îşi luase banii şi şi-i puse în buzunar, ieşind mai apoi din apartament. A privit în jur şi a rămas mirată că tatăl său chiar nu mai era acolo, dar eh, mai bine aşa. O luase la fugă pe scări şi se oprise imediat ce ieşise din bloc. A privit ceasul, apoi cerul. Era destul de înnorat. Ah, ce vreme frumoasă, da... foarte frumoasă. Dacă începea să plouă acum era ca şi moartă. O luase din nou la fugă către un mic restaurant unde ştia că ziua vând tot felul de supe şi mâncăruri care sunt bune pentru persoanele care nu au mâncat mai nimic toată ziua şi sunt stresate. Asta e bună pentru Shin, îşi zise în gând şi cumpără apoi acel tip de mâncare, luând-o din nou la fugă către apartamentul său. Ahem. De ce s-a întors acolo? Avea tot ce îi trebuia la ea, aşa că nu avea vreun motiv să se întoarcă la apartament. Abea atunci realizase că uşa era deschisă larg şi se auziră paşi înăuntru. Oh nu... A luat-o iar la fugă pe scări sperând că tatăl său nu o va vedea şi primul taxi care-i ieşise în faţă, îl opri. A spus adresa şi în mai puţin de cinci minute a ajuns acolo, la blocul unde stătea Shin. Sigur ajunsese în apartament de ceva timp, asta era foarte bine. A luat liftul şi urcă până la etajul lui. A privit mâncarea din mâna dreaptă, şi cartonul din mâna stângă. Nu mai avea nevoie de carton. Aşa că îl strânse şi-l aruncă la un coş de gunoi de pe hol. A scos din buzunar o hârtiuţă roz, micuţă şi o lipise de perete, începând a scrie din nou.

A pus hârtia deasupra cutiuţeii transparente cu mâncare şi o aşeză în faţa uşii apartamentului lui. Sweet, eh? O să facă asta zilnic. O să-i aducă mâncare şi acasă, şi la şcoală. O să aibă grijă ea de el, chiar dacă el nu va mai face asta. A sunat la uşă de câteva ori şi apoi o luase la fugă către ieşirea din bloc, îndreptându-se către parc.

In cateva minute era deja in patul sau comfortabil prefacandu-se ca a uitat de tot, avea nevoie si de un dus daca se gandea mai bine, insa ii era foarte lene sa se ridice din pat. Inchise ochii, dar avand in vedere ca era destul de odihnit fizic, nu putea sa adoarma. Se ridica din pat si intra in bucatarie, insa numai avea chef nici sa manance, numai avea chef de nimic defapt.
Stia ca nu facuse bine ce facuse, insa fata chiar exagerase, dupa mintea lui si sincer, avea una foarte buna, doar era profesor. Dupa ce isi pierdu mult timp pe scaunul din bucatarie facand...nimic, auzi sunetul soneriei. S-a ridicat cu lene de pe scaun, apoi s-a dus sa dechida, a privit cutia din fata lui, apoi pe hol, nu era nimeni. Ridica micutul vas si intra in camera inchizand usa, citi cele doua mesaje, aproape razand. Hei! De ce radea? Nu avea voie, era suparat pe ea, nu? Asa deci...trebuia sa stea serios. Chiar daca tot sufletul sau voia sa mearga in parc, mintea ii spunea altceva, se saturase sa stea dupa fata si sa faca tot ce spune ea, asa ca o va lasa sa realizeze singura ce a facut, aproape tot comportamentul fetei il enerva, dar nu stia de ce se indragostise de ea. De ce inima ii batea asa tare cand citea mesajul ala, era a 10-a oara cand il citea si tot nu voia sa se opreasca, intr-un final se aseza in stil turcesc pe pat si incepu sa manance, era chiar gustoasa mancarea, asta il facusa ofteze.

Nu era nevoie să se ducă să îi dea şi apă, nu? Deja se imagina fugând după o sticlă cu apă şi să scrie un bileţel gen: Oh, am uitat de apă. LOL. O bufnise râsul când se gândea la asta. Stai. O bufnise râsul? Asta era prima dată când râse după ce aflase că mama sa a murit şi după tot visul ăla. Şi bineînţeles, era vorba şi de băiat. Şi-l imagina şi pe el mâncând de zor ceea ce îi dăduse ea. Ah, dar şi ei îi era foame. Nu mâncase decât puţin din pastele care i le făcuse el. Acest lucru o făcu să îşi îndoaie buza inferioară şi îşi băgă mâinile în buzunarele de la pantalonii aceia scurţi. Cum o să reziste ea în frigul ăla în pantalonii scurţi? Şi unde va dormi? Nu dorea să se întoarcă în apartamentul ei, căci acolo era tatăl său şi nu dorea să îl vadă acum. De fapt, nu dorea să îl mai vadă vreodată în viaţa ei.
În scurt timp, ajunse în parc şi se aşeză pe prima bancă pe care o văzuse. Picioarele la piept, îmbrăţişându-se singură. Nu se înoptase încă, dar nici mult nu mai era, şi deja era frig. Normal, în octombrie, ce persoană normală se îmbracă în pantaloni scurţi? Oftă scurt şi îşi închise puţin ochii. Era obosită. O dureau ochii enorm de la cât a plâns azi, iar Shin nu făcuse nimic să o ajute de la bun început. Şi totuşi, ea este încă îndrăgostită nebuneşte de el. Nu e corect, aşa-i? Viaţa nu a fost niciodată corectă cu Jaein, acum oare de ce se mai miră?
Adormise, cu capul pe genunchi şi nu se trezise decât atunci când simţi braţele cuiva în jurul său. Huh? Shin oppa? A întors capul şi rămase şocată văzând cine e. Una dintre fetele care o bătuseră ieri. „Necunoscut”, mai bine zis. Era fata care trebuia să fie meditată de Shin. Înghiţi în sec. Nu acum, te rog. Nu înrăutăţi şi tu situaţia.
Se ridică atunci, şi plecă de lângă ea. Nu dorea să o mai vadă aşa aproape. Nu se simţea bine în jurul ei, ştiind ce îi va face în continuare. „Leave me alone” îi spuse fetei şi se îndepărtă mai mult de ea, lăsând-o pe ea în urmă, având un zâmbet super ciudat pe chip. Acum că era aici, cum va reuşi să stea mai liniştită? NU va reuşi să facă asta, nu. Mai ales acum că se şi înoptase. Nu credea că a dormit aşa mult. Era lumină când ea adormise. Îşi privi ceasul şi observă că era deja ora nouă. Chiar avea nevoie de un aşa somn bun, chiar dacă poziţia ei era super neconfortabilă.
Şi totuşi, ce a făcut greşit fata? Nu era posibil ca el să se supere doar pentru că îl rugase să plece, nu? Normal că nu. Poate îl pusese să facă prea multe pentru ea, nu? Îl băgase în belele aproape şi ... poate el chiar dorea să iasă cu profesoara aia de engleză pe care o alungase. Sau era gelos că exista acel „profesor”? Ce Doamne făcuse?!
Îşi auzi stomacul începând un concert foarte frumos şi îşi căută bani în buzunare, dar nimic. Îi cheltuise pe toţi pe mâncarea băiatului, şi cheia de la apartament o lăsase acasă, acum având doar nişte hârtiuţe roz şi un pix. Nu putea face nimic cu ele.

Dupa ce manca se intinse pe pat adormind cu [,] biletelul in mana. Simtea o caldura interioara foarte mare si era foarte bine, chiar daca nu stia motivul. Dupa un lung somn se trezi somnoros privind pe fereastra, se inserase? Ah~ Ce rau, voia sa mearga si el in parc, dar sigur fata numai era acolo, ofta scurt si se ridica de pe pat intrand in baie. Avea nevoie de un dus ca sa-i linisteasca mai mult corpul, nu doar in interior ci si in exterior. Isi dadu hainele jos si intra in cabina de dus dand drumul apei calde sa-i cada pe corp. Inchise ochii si isi trecu mainile prin par, lasand picaturile de apa sa-si urmeze cursul, nu voia sa faca un dus adevarat, doar voia sa se simta mai linistit. Dupa cateva minute iesi din dus isi lega un prosop in jurul taliei si cu unul incepu sa-si stearga parul. Iesi imediat din baie, simtind cum picaturile mici ii traversau incet corpul. Lua telecomanda de pe canapea si aprinse televizorul, dandu-l pe un program intamplator, era o emisiune probabil sau un serial, nu se uitase chiar asa de mult caci intra in bucatarie si isi lua o doza de suc din frigider.

„Kim Jaein!” se auzi vocea unui bărbat, şi pentru început avu impresia că e Shin, aşa că aproape o luase la fugă înspre locul de unde se auzi vocea. Dar, mare a fost greşeala, căci nu era Shin, ci chiar tatăl ei care abea aştepta să facă ceva încât să o rănească. A mărit ochii şi picioarele imediat începuseră să se mişte rapid, fugând către... nicăieri. Departe de tatăl ei. Doar că, la un moment dat, acea fată de mai devreme o prinse de mână şi o opri. „Te duci la Shin oppa, cumva?” întrebă ea şi Jaein a clătinat din cap rapid, în semn că nu. Trebuia să plece mai repede de acolo, îl vedea pe tatăl său apropiindu-se de ea şi nu îi plăcea privirea din ochii lui. „Lasă-mă să plec, te rog.” Murmură Jaein, devenind deja panicată, dar acea fată nici nu se gândi să o lase să plece. Ea credea că Jaein chiar se va duce la profesorul său. Probabil doarme, aşa că nu dorea să-l trezească sau să-l deranjeze într-un anumit fel.
Tatăl său îi strigase din nou numele şi nu, nu era departe. Era în faţa ei şi în clipa următoare primi o palmă puternică peste faţă. Atât de puternică încât căzuse în genunchi şi fata de lângă ea ce a făcut? NIMIC. Mai avea puţin şi îşi scotea popcorn să se uite la cum ea era lovită. Stai, era cumva plănuit asta? Ei doi se înţelegeau, sau ce? Îşi ridică privirea către tatăl său care era pregătit să o lovească din nou, iar Jaein nu putu face nimic decât să stea şi să se uite înspre el. Nu plângea, nu era şocată, avea o privire calmă dar care exprima atât de multe. Probabil dacă Shin era aici, înţelegea că prin acea privire îi spunea câte ceva. Îi cerea ajutorul cumva, dar Shin nici nu se obosise să vină măcar până în parc.Nu să o ajute, nu nimic. Doar să vină în parc.
Uite de asta ura ea Seoul. Oamenii treceau pe lângă tine şi nu făceau nimic. Se uitau, şi plecau mai departe. Era groaznic. Avea nevoie de ajutorul cuiva, ea normal, neputând să dea în tatăl său. Aşa că, s-a lăsat lovită şi când tatăl său chipurile terminase, o lăsase acolo, singură. Nu era atât de rănită cum se văzuse ea în vis, dar obrazul ei era roşu şi o ustura enorm. În schimb, avea zgârieturi pe mâini şi câteva vânătăi pe picioare. Putea să meargă, nu simţea nicio durere atunci şi asta era groaznic. Dorea să simtă acea durere. De ce nu putea simţi nimic? Ei bine, era destul de okay faptul că ea nu putea simţi durerea, aşa-i? De fiecare dată când va fi lovită, nu va plânge de durere. Mult mai bine aşa.
Se ridicase de jos şi îşi scoase telefonul din buzunar care nu arăta nici el prea bine de la contactul cu pământul, şi începu să îşi mişte degetul pe ecranul lui. Nu avea pe cine să sune, nici numărul lui Shin nu îl avea, şi chiar dacă îl avea, ce putea face? Să-l sune? În niciun caz. A zis că nu va mai apela la el, dar... avea nevoie de el. Trebuia să îl ţină în braţe pentru a se simţi mai bine, dar acum era prea târziu.
Îşi lăsase capul pe genunchi şi oftă lung. Nu mai suporta să stea singură prea mult timp, avea nevoie de el neapărat.

Se intoarse in camera si se aseza in pat, iasn simti cum ceva nu era inregula, nu stia de ce, dar simtea ca ceva nu e deloc bine, dar ce? Ce nu ii dadea lui pace? Se gandi inca odata la fata si la povestea ei, poate nu o inventase sa scape de el, poate chiar asa era, si daca avea sa se intample totul cum spuse ea...nu, nu avea cum, nu era ghicioare, dar totusi..?
Lasa repede doza pe pat si se imbraca in cel mai rapid mod, nu-si lua costumul pe el, nu avea rost sa se mai imbrace asa. Lua cheila de la motocicleta prietenului sau si iesi din apartament. Inca avea parul ud si cum era racit, avea sa raceasca si mai rau de atat. Oricum nu conta, trebuia sa verifice daca fata era bine. Urca pe motocicleta si isi puse casca pe cap, de ce mai facea asta? Nici el nu stia, probabil pentru ca el era invatat cu masina. Porni spre parc grabit, incercand sa se linisteasca, ii tremura corpul, dar nu era de frig, nici el nu stia de ce. A oprit motorul in fata parcului si s-a dat jos de pe motocicleta. A intrat in parc , cautand-o disperat cu privirea pe fata, avea sa se linisteasca daca n-o gasea aici si era acasa linistita, desi nu prea credea asta.
"JaeIn!" incepu s-o strige pe fata, se opri uitandu-se ametit in jur, n-o vedea, era bine? Daca nu era acolo? Daca patise ceva. Gandurile astea il inebuneau la culme.

Una din mâini îi sângera pentru că, atunci când căzuse se zgâriase cam urât la ea şi acum sângera neîncetat. Ew. Nu îi plăeca să vadă sânge, mai ales pe al ei. Îi venea să vomite când se uita la aşa ceva. Îşi întoarse privirea, încercând a se curăţa cu ajutorul celeilalte mâini, dar nu făcuse decât să întindă sângele mai mult. Acum chiar arăta ca o criminală şi dacă ar fi văzut-o cineva, cine ştie ce ar fi făcut. Probabil ar suna la poliţie sau ceva de genul.
A privit în jur, căutând o ţâşnitoare sau ceva. Trebuia să îşi cureţe mâna imediat. Dar ceea ce era ciudat era că nici de data asta nu simţea nimic. Mâna îi sângera, dar nu simţea nici măcar un pic de durere şi asta o speria. Sunt cumva moartă, sau ce? Se întrebă în gând şi îşi muşcă buza. În sfârşit, simţise durerea. Acea durere care o ai când muşti buza foarte tare şi îţi dă sângele. Oh, well. Nu era destul că îi sângera mâna, dar acum aşa făcea şi buza. Şi-a dat ochii peste cap şi se duse către o ţâşnitoare ce o văzu mai aproape de ea. Mergea încet, câteva picături de sânge scurzându-se pe ciment. Ah, de ce curge aşa mult?! E doar o zgârietură, s-a luat puţin pielea, atâta tot. Devenea ciudat.
Ajunsă în faţa acele ţâşnitori a dat drumul la apă şi îşi curăţă mâna. Era aşa rece apa aia încât o făcuse să tremure şi când termină începu să sufle deasupra acelei mâini. Îi era frig, iar Shin probabil stătea în pat, învelit cu vreo trei pături şi bucurându-se de căldură şi mâncare. Îşi îndoi buza inferioară gândindu-se la asta şi dintr-odată auzi cum cineva o strigă. Nu era vocea unei fete, nu era vocea nici a tatălui ei, dar... OH my God! Shin e aici. Pentru început credea că mintea sa o păcălea, dar când auzi strigătul din nou tresări şi se mişcă lent către locul de unde auzi vocea. Îl zărise cu privirea şi în loc să fugă, îşi atinse obrazul care a fost lovit mai devreme. O durea, şi se umflase puţin, dar până mâine va fi totul okay. Cel puţin aşa spera. Singura problemă e că nu are cheia de la apartament, şi acolo sigur stă tatăl său. Trebuia să stea mereu în parcul ăsta? Cum îşi va învăţa ea? Scoase un sunet mic de durere începând dintr-odată să fugă înspre Shin. Singura persoană pe care o iubea acum era în faţa ei şi ea totuşi se simţea ca şi cum el încă o crede nebună sau ceva de genul. În fine, nu e timp pentru asta. Nu dorea să mai stea singură în parcul ăsta. Îi era frig, şi îi era şi foame. Dar cel mai mult îi era dor de el. „Shin...!” îi rosti numele în timp ce îşi ducea braţele în jurul lui. Putea să o şi refuze, nu-i păsa. Avea nevoie de o îmbrăţişare de la el neapărat.

I-a mai strigat numele de cateva ori, intr-un sfarsit o vazu pe fata, se sperie prima data, de..de ..de ce era in halul ala? De ce ii curgea sange, de ce era lovita si..Oh Doamne, ce se intamplase? Nu trebuia sa plece, acum avea sa se simta si mai vinovat ca lasat-o singura. Se simti imbratisat si privi in jos spre fata, ce patise? S-o intrebe? Nu, nu era bine, poate se supara. O stranse la randul sau in brate, apoi o ridica, trebuia sa mearga cu ea acasa, nu la ea, la el, trebuia s-o ingrijeasca, nu putea s-o lase asa. O stranse la pieptul sau in timp ce se indrepta grabit spre motocicleta. O aseza pe fata in spate si ii puse incet casca pe cap de frica sa n-o loveasca.
"Ai putere sa te tii, nu" intreba sa fie sigur, daca fata nu putea avea s-o duca in brate pana la apartament, nu avea ce sa mai faca. Se intoarse putin cu spatele ducandu-si mainile in par, ofta lung. Era vina lui, nu? SIgur era vina lui si totusi asta nu insemna ca ei doi inca aveau o relatie, nu! Asta nu insemna ca avea s-o ierte, dar nu gresise cu nimic pentru Dumnezeu, totusi el nu credea ca ea este chiar persoana potrivita, avea sa aiba grija de ea de acum incolo, insa nu ca iubit ci ca un frate mai mare.

Îl privi cu nişte ochi mari când văzu că o luase în braţe până la o motocicletă. Ah nu. Îi era frică de motociclete. A înghiţit în sec, ducându-şi braţele în jurul băiatului. Îşi lăsase capul lipit de spatele lui, strângându-se cu putere. Nu dorea să cadă, deşi probabil aşa ar fi făcut multă lume mulţumită. Cele trei fete sau sutele din liceu vor putea să fie mai apropiate de Shin Yu, iar profesoara de engleză nu va mai fi oprită de Jaein. Tatăl său nu va trebui să o mai bată pe ea, şi Shin... Shin nici nu credea ceea ce îi zicea ea cel mai probabil, şi sigur nu mai ţinea la ea. Regreta acum că s-a îndrăgostit de un profesor. Regreta că îi spuse că îl iubeşte, regreta că făcuse atâtea lucruri pentru prima dată cu el, şi acum ea este cea care suferă cel mai mult. Viaţa nu e corectă.
Instantaneu, lacrimile începuseră să îi curgă pe obraji, fără să-şi dea ea seama de asta. Voia ca totul să fie ca la început, cerea aşa mult? Nu. Voia doar cineva care să o iubească fără să o dea la o parte doar pentru ceea ce i se întâmpla. Nu va dura mult timp asta, ştia sigur. Tatăl său trebuia să stea în Daegu, altfel îşi va pierde locul de muncă. Singurul loc de muncă. Nu putea risca să fie dat afară, iar Jaein ştia asta cel mai bine. Stai, lăsând asta la o parte... ce va face ea cu Shin? Clar nu-l putea uita aşa uşor. Prima iubire, primul sărut... toate au fost cu el. Cum putea să-l uite? Nu va reuşi să facă asta niciodată. Mai bine se mută din oraşul ăsta decât să îl vadă cu altă fată şi să sufere mai apoi enorm.
Nu se aştepta ca prima sa relaţie să fie aşa... ciudată. De ce nu putea fi una normală, lovey dovey? Poate chiar trebuia să rămână singură pe viaţă. Ah şi Jjangie? Ce s-a întâmplat cu el? Săracul câine.. Nah, tatăl său avea ce avea cu Jaein, nu cu Jjangie, plus, iubea câinele ăla enorm. Poate chiar mai mult decât îl iubea Jaein.

A pornit motocicleta indreptandu-se spre apartamentul sau, nu-i placea tacerea dintre ei doi, deloc, deci asta era, nu? Da, avea s-o puna sa se mute la el, chiar daca nu era sigur de sentimentele sale, nu o putea lasa singura, era un copil, si el fiind un om matur avea sa aiba grija de ea. Opri in fata blocului si se daduse jos de pe motocicleta, luand-o pe fata in brate, intra in apartament inchizand usa cu piciorul, caci nu putea altfel. O lasa incet pe pat, nu putea sa-i ingrijeasca asa ranile. Intra in baie si dadu drumul apei calde in cada. Se intoarse in camera privind-o.
"Du-te si fa o baie calda, te va mai relaxa.." a zis incet si a deschis usile dulapului, a luat o camsa mai lunga si i-a dat-o fetei, dupa ce facea baie trebuia sa se imbrace cu ceva curat, nu? Pantalonii lui sigur nu erau buni de ea, insa camasa aceea era mare si de el, deci probabil pentru ea avea sa fie o rochie. Trebuia s-o ajute, putea sa stea pe picioare?
"Te ajut sa intri?" o intreba crezand ca trebuie s-o ia in brate si s-o aseze in cada, insa trebuia sa se dezbrace singura, chiar nu voia sa creada altceva, ca profita de ea sau cine stie, de aceea o lasa sa faca totul singura.
"Maine te muti la mine." a adaugat el, nu, n-avea s-o lase acolo, se muta la el, nu o manca, in plus puteau dormi impreuna pe un pat, sigur, daca fata avea ceva impotriva el avea sa doarma pe jos. Putea sa-si aduca si catelul, n-avea nimic impotriva, dar nu voia s-o lase singura in astfel de momente.

Totul se întâmplase aşa repede, încât începuse să o doară şi capul. Nu mai înţelegea nimic din ce spunea băiatul, dar noroc cu emisiunea aia la care se uitase acum câteva zile, a reuşit să citească pe buze ceea ce zise el. Oh, să facă un duş şi el să o ajut- STAI, CE?! Să o ajute? E nebun? Nu se va dezbrăca în faţa lui. După cum a văzut şi el, putea alerga, putea merge, putea face orice. Chiar dacă făcea asta mai lent, din cauza durerii, putea. Asta era tot ce conta. Începu să dea din cap în semn că nu de parcă viaţa ei depindea de acest lucru şi luă cămaşa în mână, privind-o câteva clipe. Nu era nici prea lungă, dar nici prea scurtă. Era okay, dar... nu se simţea foarte bine doar în cămaşa aia. Cu toate astea, cel mai probabil nu ar accepta să se îmbrace cu pantalonii lui, pentru că, sincer, i-ar sta groaznic şi s-ar împiedica în ei.
Apăsă pe clanţa de la uşa băii, şi se opri. Auzise iar vocea băiatului şi de data asta înţelese perfect. Să se mute la el? Cum? Trebuia să se ducă să-şi ia toate lucrurile, dar tatăl ei era acolo. Nu putea să se mute aşa, fără haine şi fără cărţi. Va sta îmbrăcată în hainele lui pentru tot restul vieţii? Asta suna ca un fel de coşmar.
Intrase în baie şi îşi scoase hainele, lăsându-le mai apoi pe un suport de prosoape, şi atinse cu vârful degetului apa din cadă. Era fierbinte, dar aşa îi plăcea cel mai mult. Aşa că, în clipa următoare intrase toată în stând cu picioarele apropiate de piept. Avea atât de multe gânduri, abea dacă mai clipea. Privea un anumit punct şi nu scotea niciun sunet. Îi plăcea apa aceea caldă şi acolo putea să se relaxeze cel mai mult.
Încă se gândea la cum va trăi ea cu Shin. Ea dorea să îl uite, pentru că, cu siguranţă nu avea vreo altă şansă să-l aibă înapoi ca un iubit, aşa că trebuia să-l uite, sau altfel va suferi şi mai mult. Dar cum va reuşi să facă asta dacă va fi nevoită să locuiască [,] cu el, şi mai este şi profesorul ei? E ca şi cum l-ar vedea non stop. Acum că va locui cu el, probabil îl va vedea deseori vorbind la telefon cu anumite fete, eventual o va aduce pe vreuna în apartament iar ea se va simţi... aiurea! Se va simţi geloasă, şi va plânge enorm din chestia asta, dar asta e. Trebuia să se obişnuiască [,] cu ideea asta.
După vreo jumătate de oră sau chiar o oră, ieşi din cadă şi începu să-şi şteargă corpul cu un prosop, apoi îşi puse lenjeria intimă. Se privi în oglinda din faţa sa şi ceea ce putu vedea erau doar diferite zgârieturi şi vânătăi de ieri şi azi. Ce... viaţă perfectă duce ea, ahem. Şi-a luat privirea de la oglindă, îmbrăcându-se cu cămaşa băiatului. Oh daaaamn. Cămaşa aia nu era atât de lungă pe cât credea ea, dar ce e bine e că îi acoperea fundul. Îi ajungea până puţin pe sub fund. Ea nu era obişnuită cu astfel de haine care lăsau să i se vadă aşa multă piele, iar prin cămaşa aia albă se putea vedea orice! Aish, Shin...!! Şi-a dat ochii peste cap. Doar stătea cu el, iar Shin nu îi va face nimic deci nu trebuia să se gândească la altele.
A ieşit din baie cu părul lăsat pe spate, câteva şuviţe fiindu-i pe umeri şi se întoarse la băiat în cameră.
„Shin, mi-e foame” murmură ea, prin vocea sa observându-se cât de mult suferea că trăia într-un astfel de mod. Ea îşi dorea doar o viaţă normal, dar nu, normal că nu trebuia să aibă o viaţă normală ca o adolescentă de şaisprezece ani.

Nu putea s-o lase sa poarta doar aia, lua portofelul de pe masa si iesi incet din apartament, fara sa faca vreun zgomot, altfel fata ar fi aflat. Cauta cu privirea un magazin, se gandea sa i-a si ceva de mancare, i se facuse foame si sigur si fetei. Intra in cel mai apropiat magazin si privi la hainele de acolo, ce sa-i i-a? O rochie? Nu, nu era o idee buna. Ii lua o pereche de blugi si un tricou, spera ca marimile sunt bune, din cate vazuse, fata nu era chiar asa de mare. Se gandi ca astea le putea purta in urmatoarea zi cand aveau sa mearga sa-i recupereze lucrurile. Ii lua si o pereche de pijamale, gri, cu niste simboluri roz. Dupa ce vanzatoarea i le impacheta, plati si iesi din magazin. Acum trebuia sa cumpere ceva si de mancare, mai ales ca stomacul sau parca dadea petrecere. Intra intr-o pizzerie si comanda doua pizza, una cu pui si ciuperci si una cu , cascaval. Le plati si pe acestea si se intoarse repede in apartament. Spre nroocul sau fata inca nu iesise de acolo. Lasa pungile cu imbracamintea langa pat si intra in bucatarie lasand cele doua cuti de pizza pe masa. Chiar la fix caci atunci cand intra in camera o auzi pe fata. Zambi larg.
"Iti place pizza, nu?" spera sa zica da, caci nu voia sa se intoarca la magazin, frigiderul sau era plin, deci daca voia putea sa-si faca un sandwich.

De ce zâmbea aşa... larg? Nu putea să nu observe cât de drăguţ e, aşa că îşi luă imediat privirea de la el. A zis cumva pizza? Oh... nu. Nu îi place pizza, adică, mănâncă pizza dacă chiar e nevoie. Nu dorea să se îngraşe, iar pizza nu o ajuta cu nimic. Îşi privi picioarele, începând a le mişca [,] ca un copil mic în sus şi în jos, sau în lateral. Era amuzant, îi aducea aminte de copilărie când făcea aşa non stop sau bătea din picior când se plictisea, şi mama sa tot timpul înnebunea când o vedea că face asta. Spunea că numai oamenii cu probleme mintale dădeau din picioare non stop, dar Jaein nu asculta de asta prea mult. Îi plăcea să facă aşa, mai ales că avea prea multă energie şi nu putea să stea pe loc nicio clipă.
A dat din cap în final în semn că da. La ce foame îi era, şi pizza era bună. De fapt, orice mâncare era bună atunci. Avea nevoie de ceva de mâncat neapărat, iar dacă el va mai sta mult să se uite la ea, va începe să-l mănânce chiar pe el.Tot carne era, şi pariu că e şi mai bună decât cea de pui.
Când se ridică, văzu o pungă lângă pat. Stai. Aia nu era acolo. Ce e? Cum curiozitatea fetei era mult prea mare, s-a ridicat imediat şi se duse către ea. Privi atent în ea şi ochii i se măriră când văzu hainele de fete.Nu se gândise nici măcar o clipă că hainele ăstea probabil sunt pentru ea, ci s-a gândit că sunt pentru EL. Dar oricum ar fi, hainele ălea chiar erau drăguţe. Şi-a muşcat buza, întorcându-se cu totul către băiat. „Shin, tu în timpul liber te îmbraci cu haine de fete?” întrebă ea, lăsând capul într-o parte. Ştia că întrebarea suna destul de ciudat, dar numai la asta se putea gândi. Adică, de ce ar cumpăra haine de fete dintr-odată?

Incepu sa rada copilaresc cand o auzi, apoi dadu negativ din cap si scoase limba la ea.
"Nu prostut-o, normal ca nu, desi as putea...dar, nu! Sunt pentru tine! Doar nu vrei sa dormi cu mine in pat imbracata asa, serios, te-ai putea trezi dezvirginata." a dat inocent din umeri. Normal ca glumea, nu avea ganduri de acest gen, insa incerca totusi sa-i readuca starea cea buna. Se apropie de ea si ii depuse un sarut scurt pe buze, apoi ii facu , cu ochiul si intra in bucatarie, deschizand cele doua cutii de pizza, mirosea destul de bine si era calda, yammy, yammy, chiar ii placea. Stai! De ce o pupase? Numai erau impreuna, in plus chiar el si-a spus ca ea nu e perfecta, probabil nu se dezvatase cu asta. A dat simplu din umeri, scopul lui era s-o faca fericita, si avea sa si-l indeplineasca, nu voia s-o mai vada plangand, il durea inima. Musca dintr-o felie de pizza si o mesteca. Tocmai isi adusese aminte de doza de suc ce o uitase in pat, eh...avea el s-o ia probabil mai incolo, dupa ce termina de mancat.

Ah, pervy boy Shin Yu. Ştia că glumeşte, adică, seriously, Shin Yu putea face asta de ieri dacă chiar asta voia. Dar totuşi, încercă să pară şocată. Nu prea reuşi, dar în schimb, scoase limba la el şi începu să se strâmbe ca un copilaş mic. Asta până când el se apropia încetul de ea şi ochii ei se măriră odată ce el îi dăduse un pupic pe buze. Oh my, ce făcuse? De ce făcuse asta? Se juca [,] cu ea, sau ce făcea? Parcă nu mai erau împreună, dar el o sărutase. Şi apoi îi făcu cu ochiul. Vrea să o omoare se pare. Mai întâi cu sărutul acela şi acum cu asta. Era prea mult pentru Jaein. Inima începuse să îi bată prea repede şi din instinct îşi duse o mână pe pieptul lui, dar şi-o retrase rapid. Nici nu realizase că a stat acolo câteva minute cu ochii măriţi. Îşi scutură capul, încercând a-şi alunga orice gând şi îl urmă pe băiat până în bucătărie, făcând paşi mici. Cu cât se apropia mai mult, putea simţi mirosul de pizza. Uh, mirosea bine, iar stomacul său începu să scoată sunete mai puternice odată cu acest miros. Îşi mişcă mai repede picioarele şi se aşeză pe un scaun în faţa băiatului. Luase o felie de pizza şi fără prea multe trageri de inimă începu să mestece lent, savurând orice părticică mică din felia aceea. Era chiar bună, deşi ea nu era cine ştie ce fană înfocată a pizzei. Când era mai mică îi plăcea la nebunie, dar cum odată i se făcu rău, nu a mai vrut să se atingă de ea. Era o tăcere destul de enervantă, dar Jaein habar n-avea ce trebuia să zică, mai ales după acel mic pupic. În final, se hotărî să râdă puţin de ceea ce zise el mai devreme.
„Ah, nu ştiam că Shin a devenit aşa pervers” începu să râdă într-un mod copilăresc şi îşi propti capul în palmă, privindu-l atentă. „Anyway, îmi place cămaşa asta, deci cel mai probabil voi dormi în ea” A dat din umeri şi continuă să-l privească. Nu avea să doarmă aşa, cu siguranţă nu. Doar voia să îl tachineze puţin pe seama asta. Ce fată normală ar dormi cu un băiat îmbrăcată aşa? Ah, bine. Majoritatea fetelor dorm aşa cu băieţii importanţi din viaţa lor, dar Jaein pur şi simplu nu se simţea bine îmbrăcată aşa. Se simţea... dezbrăcată.

Chicoti gingas precum un copil mic, si o privi.
"Treaba ta, eu te-am avertizat." a dat nevinovat din umeri muscand dintr-o felie de pizza. Nu era deloc pervers, daca ar fi fost, peste jumatate din fetele de la liceu erau deja gravide cu copii lui, de ce se gandea la asta? Pentru ca nu mai erau virgine de mult,asa erau pustoaiele in ziua de azi, cica era "la moda", oricum lui nu-i prea pasa. Ura fetele de acest gen. Dupa ce termina de mancat isi ridica privirea spre fata. Clipi des dand negativ din cap, pentru un moment i se paruse ca straluceste in adevaratul sens al cuvantului. Ah~ Shin Yu, te tampesti sau ce?
De ce..de ce bati asa? se adresa in gand inimii lui, poate chiar o iubea si daca asta era iubirea atunci trebuia sa se tina legat cu o sarma de ea.
Se ridica de la masa si deschise usa frigiderului, luandu-si o doza de cola.
"Vrei ceva de baut? Cola, suc natural, lapte, ceai.." incepu sa insire diferite bauturi ce se aflau in fata lui, in caz ca fata dorea sa bea ceva.

Şi-a dat ochii peste cap cu un zâmbet tâmp pe faţă. O avertizase? Please. El probabil va adormi înaintea sa, şi la cum observase ieri, era FOARTE greu să-l trezească pe Shin. Putea să se urce şi pe el că nu se trezea. Ehm, asta nu înseamnă că ea va profita de el sau ceva de genul. Oh no, no. Cum ar putea face aşa ceva? Jaein nu a fost, nu e şi nici nu va fi o fată perversă sau care se gândeşte numai la sex. Adică, ea nici măcar nu se gândise vreodată la aşa ceva. Îi era şi frică pe deasupra. Nu dorea să rămână însărcinată din greşeală şi mai ştiu eu ce.
Când acesta o privi atât de intens, ea nu făcu altceva decât să se uite în alte părţi, mai puţin la el. Nu îi plăcea să fie privită aşa de un băiat, şi se putea observa destul de uşor. Se înroşise iar inima sa îi bătea din ce în ce mai repede, dar încercă să o ignore.
Vocea băiatului îi răsuna în minte şi şi de această dată singurul cuvânt care îi veni în minte era: cute. Avea o voce atât de frumoasă, şi mai ales accentul său. Nu avea accentul tuturor din Seoul, iar asta îl făcea instantaneu şi mai cute, interesant şi plăcut de ascultat. Ea, l-ar putea asculta non stop. Vocea sa o liniştea într-un anumit fel.
Îşi întinse picioarele, apoi mâinile, simţind că amorţise de cât timp stase pe scaun. Nu stătuse de mult timp, dar ea are multă energie şi nu poate sta locului nicio clipă. „Uhm... nu ştiu” începu ea îndoindu-şi buza şi se îndreptă către el. Cu o mână pe spatele lui, reuşi a-i atrage atenţia şi în mai puţin de o secundă se băgă în faţa lui, pe sub braţele sale. Putea să o ia foarte frumos pe partea cealaltă unde nu era uşa frigiderului, dar nah, ea trebuia să treacă pe sub braţele sale, deh. A chicotit ca un copilaş mic şi fericit, apoi se întoarse cu spatele la el pentru a-şi alege ea de băut. „Pot să-mi aleg eu, nu-i aşa?” întrebă, dar ca de obicei, nu aştepta răspunsul lui şi scoase cutia cu lapte. O privi atent, de parcă dorea să se asigure dacă e chiar lapte şi nu alcool. Nici nu ştia de ce se uita aşa la cutia aia de lapte, poate pentru că se întreba dacă să bea cu ea, sau să-şi pună în pahar. Nah, trebuia să aleagă a doua variantă. Plus, o fată nu arată bine când bea cu sticla sau cu cutia, nu-i aşa? Iar lui Shin probabil nu-i place acest gen de fete.
A ridicat privirea către el şi imediat cum îi observă chipul, un zâmbet îi apăru pe chip. Awe, era atât de drăguţ încât dorea să se joace cu el ca şi cum ar fi un ursuleţ de pluş. „Oh, îmi dai un pahar, te rog?” Îşi îndoi buza inferioară. Ştia că nu e nevoie de acest „fail aegyo” pentru a primi un pahar, adică seriously. Nu i-ar da un pahar? Normal că i-ar da, dar dorea să-i arăte băiatului că putea fi şi cutey mushy gushy lovey dovey nu numai rece, speriată, tristă şi distantă.

O lasa sa-si aleaga ea, daca tot isi dorea atat e mult, s-a asezat din nou la masa. A luat un pahar si i la inmanat fetei asa cum si-a dorit. Isi duse mana la gura si casca, obosea cam repede in ultimul timp, maine avea oricum multe de facut, trebuia sa mearga la doctor sa ceara o scutire ca sa nu fie dat afara, dar mai intai trebuia sa mearga la apartamentul fetei s-o ajute sa-si recupereze lucrurile. Se ridica de la masa si intra in camera aruncandu-se direct cu fata in perna, inchise ochii adormind in mai putin de doua minute. Era obosit mintal, caci in capul sau se dadea Al Treilea Razboi Mondial, si nu erau incluse tarile, erau incluse doar gandurile sale.
Incepuse sa viseze, era primul vis dupa multe seri si nu a fost spre mirarea sa ca s-a transformat intr-un cosmar, nu realiza ca viseaza, defapt se intampla rar sa-si dea seama ca e intr-un vis. De la intuneric , la lumina si iar la intuneric, se auzeau strigate, urlete, cineva plangea, dar cine? Si de unde? Nu vedea nimic, unde era? Era cumva intr-o temnita? Pasi incet printre celule vazand diferite fete, aceia erau oameni? Dar..cum asa, si el, el de ce era acolo si de ce-l priveau cu frica, ce facuse? Continua sa mearga cautand cu privirea o lumina sau o usa prin care sa poata trece si sa iasa de acolo. Era sub pamant, stia asta, caci era putin claustrofob si-si dadea seama, insa asta era rau mai ales ca putea muri si in somn, dar temnita era mare, incerca sa nu se gandeasca la lucruri rele, insa toti oamenii se ascundeau cand trece el, de ce?

Eh? Nu a zis nimic despre faţa ei cute? Aish,ştia ea că nu trebuie să înceapă cu her fail aegyo . Probabil l-a speriat de a tulit-o aşa repede din bucătărie. Meh, acum el devenea ciudat când fata îşi revenea încetul cu încetul, sau cel puţin, aşa părea la exterior, căci la interior era total opusul de cum arăta acum. Se sprijini de masă şi îşi turnase în pahar puţin lapte. Nu se săturase încă, deci mai avea nevoie de mâncare. Până la urmă, mâncase doar o felie şi încă una jumate. Nu era destul, no no. Mai ales că ea mânca destul de mult. Bine... mâncare coreană, nu pizza. Se aşeză din nou pe scaun şi începu, de fapt, continuă să mănânce lent. Nu se mai auzea nimic din camera băiatului. Se întreba ce face, dar îi era prea foame pentru a se mai ridica din nou. După câteva minute, terminase jumătate din pizza sa, se ridicase şi puse cutia cu lapte la loc în frigider, apoi aproape că fugi înspre camera lui. Fugea, sărea, făcea orice doar pentru a atrage atenţia asupra ei. Nu mai primise deloc atenţie din partea lui.
Când intră în dormitor, era pregătită să ţipe: HAI SĂ NE JUCĂĂĂĂĂM! Dar se rezgândi imediat ce îl văzu întins pe pat, cu capul în pernă. Ugh, se poate sufoca aşa! S-a aşezat uşor lângă el şi încercă a-l răsuci pe cealaltă parte să fie pe spate, dar abea dacă-l putea mişca. Din cauza frustrării, ajunse să-l lovească în final peste spate cu palma. Nu îl lovise tare, dar nici foarte uşor. Nici nu putea să se trezească doar de la atâta, nu? Normal că nu. El care dormea chiar dacă dădea tornada peste el, să se trezească doar de la o palmă? NO WAY. Şi fix când se gândea la asta, îi veni ideea super genială: să vadă cât de greu se trezeşte el. Va face orice pentru a-l trezi. Nu dorea să sune ca şi cum nu-i păsa de el, adică, părea destul de obosit de când l-a văzut la prima oră la şcoală, doar că nu îi dăduse prea multă atenţie atunci, iar mâine sigur are un program încărcat. Aşa că, încetul cu încetul renunţă la idee, dar tot se aşeză cu capul pe spatele lui. A mai menţionat vreodată cât de mult adoră parfumul lui? Avea să i-l fure într-o zi, Jaein şi-a făcut o promisiune în mintea sa şi îşi mută chipul lângă urechea sa. Cum ştia şi ea, oamenii care dorm ascultă perfect de ceilalţi, aşa că îi şopti să se întoarcă pe spate. Dacă nu va face ce îi zise, se va ruga să vină tornada şi să îl trezească. Aish, voia doar să stea cu braţele în jurul său şi să aibă capul pe pieptul lui. Eventual, să se joace puţin cu ea. Până la urmă, era încă un copil şi voia să facă ceva deşi era destul de târziu.

Hei , ce se intampla aici? Se apropie de o celula privind omul care se indeparta de el. Okei, this is really weird! a spus bosumflandu-se, de ce nu vorbea nimeni cu el? Avea ceva pe fata sau cum? De ce se fereau de el? Era cuminte, okei, probabil nu mereu, dar era cuminte. Ajunsese in fata unor usi destul de mari, dar cand vru sa le deschida, auzi vocea fetei, apoi simti lovituri pe spate. Incet cu incetul totul incepu sa se distruga, transformandu-se in alb. Huh? Ce se intampla? De abia atunci realizase ca visa, asta era bine, insa inima ii batea tare de frica. Deschise ochii. Acum chiar regreta ca o luase la el, cand voia sa doarma nu suporta sa fie deranjat, pur si simplu se trezea nervos. Numai copii nu-i trebuia lui acum. Avea de gand sa-si gaseasca pe altcineva, probabil mult mai matur, care sa-i respecte intimitatea, sa fie apropiata de varsta lui, nu sa para ca fica lui ci ca iubita, si probabil avea sa-i lase fetei apartamentul si sa se mute. Dar mai intai trebuia sa-si gaseasac un loc de munca, oricat ar fi iubito pe fata, era enervanta si daca lumea ii vedea impreuna, sigur spunea ca ea este fica lui. In plus, avea nevoie de o relatie serioasa, nu de o drama adolescentina, avea sa fie acolo pentru ea oricand, dar probabil ca un frate sau un prieten bun.
Ofta si se intoarse cu spatele la fata, trase patura pe cap.
"Noapte buna!" a spus fara macar s-o mai priveasca, voia sa doarma, era obosit, daca n-avea de gand sa-l lase in pace, sigur avea sa plece la prietenul sau si s-o lase singura.

Wah, wah, s-a trezit? OH NO, nu trebuia să se întâmple asta. De ce s-a trezit repede? El nu se trezea repede, de ce acum a făcut asta? O urăşte acum? Ei bine, Jung Shin Yu, Kim Jaein te urăşte mai mult decât o poţi urî tu şi alte mii de persoane. Se strâmbă la el când îl văzu că se întoarce cu spatele la ea şi îi spuse „noapte bună”. WAT. That’s rude. Un băiat nu face chestia asta, Shin Yu. Chiar dacă nu e iubitul ei, nu trebuia să facă asta. „I hate you” îi spuse în şoaptă, sau mai bine zis, nici măcar nu se auzi ceea ce spuse, doar îşi mişcase buzele ca şi cum ar zice asta. Nu îl ura, bineînţeles. Bine, ura faptul că nici măcar nu o băgase în seamă. Atunci de ce a mai luat-o cu el? Jaein nu e pe post de statuie; are şi ea sentimente, e energică şi vrea să facă multe lucruri noaptea târziu. E ciudat că noaptea are mult mai multă energie decât ziua. Noaptea ar sta trează, iar ziua ar dormi. Avea nişte probleme cu orele ăstea. Aish. Îşi lăsase capul pe pernă întorcându-se şi ea cu spatele la el. Din plictiseală, începu să se joace cu propriile degete, prefăcându-se că sunt picioare şi le mişca de parcă ar fi oameni, pe când în gândul său făcea dialog. Oh, aşa ajung toate persoanele care nu au prieteni. Grea viaţă. GREA VIAŢĂ!!!! Şi mai era şi aiurea să se joace cu propriile degete. După vreo jumătate de oră, adormise în sfârşit şi era tot cu spatele la el. Război să fie atunci. Ea nu vorbeşte cu el, el nu vorbeşte cu ea. Aşa facem. Nu va mai deschide Jaein gura nici dacă este incendiu şi el doarme. Va ieşi foarte frumos din apartament, lăsându-l acolo. Dacă acum se comporta aşa, Jaein se va comporta aşa pentru tot restul vieţii.
De data asta, nu visase nimic, şi asta era bine. Chiar dacă acel vis era singurul care fu atât de îngrozitor, se săturase de el şi nu mai dorea să viseze nimic altceva. Chiar dacă era frumos şi era vorba despre raţo-cavalerul ei care NU era Shin. Shin este Prinţul Întunecat care este atractiv, şi o face pe fată să îl urască şi să-l iubească în acelaşi timp.
Telefonul începu să îi vibreze dintr-odată, dar oricum ea nu-l auzise fiind deja printr-un anumit paradis cu prinţii săi. Şi chiar dacă-l auzea, cu siguranţă nu se ducea să vadă ce mesaj a mai primit şi de data asta, pentru că nu ştia unde e în primul rând, iar în al doilea, nu dorea să vadă ce scrie. Telefonul de fapt era pe undeva deasupra noptierii de lângă băiat, deci probabil el s-ar trezi primul şi va arunca telefonul cât colo, ori va citi mesajul, ori o va lovi pe fată în cap cu el. Ori toate trei. Mesajul era tot de la acea fată „necunoscută” şi de data asta nu mai era deloc atât de frumos pe cât a fost celălalt mesaj.



După ce îi scrise asta, i-a trimis toate pozele despre care îi vorbise în mesaj, doar ca să-i demonstreze că le are pe toate, ah.

Nu il lua somnul, ce naiba?!! Ah~ Se ura atat de mult, atunci cand se comporta urat cu cineva din cauza ca era obosit se simtea vinovat, incerca sa adoarma, tinandu-si ochii inchisi pentru o jumatate de ora, insa nu mergea, chiar se ura! Trebuia sa-si ceara scuze, nu? Deschise ochii, ridicandu-se foarte incet din pat, adormise? AH~ Asta ii trebuia daca nu putea sa se comporte normal, dar...era obosit si in urmatoarea zi avea multe de facut si de rezolvat. Chiar o ura pentru ca il punea in astfel de situatii, o cunostea de cateva zile si deja se simtea ca un tata pentru ea, nu ca un iubit. Nu simtise in niciun moment ca ei doi sunt un cuplu, probabil de aceea nu avea sa-i ceara sa fie din nou impreuna. Lua telefonul fetei cand vazu ca vibreaza si se aseza pe canapea, pentru ca nu voia s-o trezeasca.
Numar necunoscut? se intreba, apoi il deschise. Citi fiecare cuvant stupefiat, stai! Adica...taote astea erau din vina lui? Dar....ah~ Asta ii trebuia, probabil era prea atragator, HELL YEAH! Dar nu credea ca o persoana va ajunge chiar la acel lucru. Okei, voia sa afle cine era acea persoana si singura de la care putea afla era JaeIn, sigur stia. Avea s-o intrebe si ca sa-i faca in ciuda persoanei aceleia, avea sa mearga cu JaeIn la ea si s-o sarute in fata ei. Avea s-o apare, acum intelegea, era vina lui, deci trebuia sa-i demonstreze acelei persoane ca el ii apartine lui JaeIn in totalitate, trup si suflet. Probabil avea s-o intrebe cand se trezeste, nu voia s-o ia direct cu astfel de intrebari, probabil se speria daca facea asta.

Chiar dacă dormea destul de adânc, a simţit cum patul se mişcă atunci când el se ridicase, dar lui Jaein nu prea îi păsa atât de mult în acel moment. Dorea doar să doarmă şi să fie ignorată de băiat pentru a reuşi să-l ignore înapoi, dar cel mai probabil va ajunge să se comporte lovey dovey cu el chiar dacă nu o va băga în seamă. Da, sigur aşa ar face.
După câteva minute, îşi deschise ochii şi se dădu jos din pat ca un fel de robot. Avea nevoie de apă, gâtul îi era atât de uscat încât credea că o să moară în clipa următoare. Ieşise din dormitor şi cât de mult nu dorea să privească înspre canapea, atât de repede o făcu. Îl văzu pe băiat, cu telefonul ei în mână. Mda, merse în continuare înspre bucătărie, doar era el cu telefonul său în mână, ce atâta chestie. WAIT. Ce căuta telefonul ei în mâna sa?! Se întoarse instantaneu către el şi înşfăcă telefonul dându-i o privire nu foarte plăcută. „YAH! După ce că nu e frumos să te întorci cu spatele la o fată, îi mai umbli şi în telefon?” se răsti ea, sau cel puţin aşa dorea ea să pară, dar tonul ei era atât de calm, parcă plângându-se într-un mod ridicol şi copilăros. A privit ecranul telefonului şi ochii i se măriseră odată ce citise şi văzuse pozele. Oh daaamn. Se simţea şi mai urmărită. Dacă acea fată era pe undeva pe-aici şi le făcea poze? Ce fel de persoană e asta? E mai rău decât un paparazzo. O urmărea peste tot se pare, doar pentru a fi lovită, distrusă psihic şi fizic de către tatăl său. Dacă asta dorea, ei bine, va reuşi în mai puţin de două zile. Îşi închise ochii, sperând că totul este un vis şi că imediat ce va deschide ochii se va afla în pat, dar nu, nu era aşa. Realitatea era mai crudă decât se aştepta ea să fie. Şi durea prea tare. „Ugh, I hate everyone” murmură ea şi aruncă telefonul undeva pe canapea lângă băiat. Nu se aşteptase să ajungă atât de departe, dar... ei bine, de acum Jaein trebuia să se aştepte de la orice de la oricine, chiar şi de la persoanele care le iubeşte şi ţine cel mai mult.
Se întoarse către bucătărie, încă râvnind după puţină apă, şi îşi scoase din frigider o sticlă de apă, neobosindu-se a scoate un pahar. Nu aprinse lumina, şi nici nu avea de gând să facă asta pentru a căuta un pahar. A băut puţin din apă apoi o puse la loc în frigider. Nu dorea să se comporte aşa cu băiatul, adică să nu-l bage în seamă, dar nu înţelegea cum el putea să se comporte urât cu ea. Oricât de obosit ai fi, nu poţi să te comporţi aşa cu o fată. Nu contează dacă e Jaein sau alta.Îşi lăsase capul în jos odată ce ajunse aproape de băiat. Inima îi bătea la fel de repede ca de obicei şi acum tot ce dorea era să-l strângă în braţe sau măcar să poată vorbi cu el într-un mod normal, cum făceau înainte ca el să o tulească înspre dormitor.
S-a aşezat lângă el şi începu a se juca din nou cu propriile degete şi îşi îndoi buza inferioară aşa cum făcuse mai devreme. „Uite, îmi pare rău că a trebuit să citeşti aia, okay? Cum am mai zis, nu vreau să te implic şi pe tine în problemele mele, aşa că, prefă-te că nu ai citit nimic. O să mă descurc şi o să scap de fana asta obsedată de tine, nu ştiu cum, probabil mă voi muta din oraş or something like that.” Făcu o pauză şi îşi lăsă capul mai pe spate, privind tavanul. Minţise, minţise atât de oribil. Avea nevoie de ajutorul lui cel mai mult, fiindcă numai el o putea scăpa de asta, dar încăpăţânată şi prea protectivă cum e, a decis să nu-l implice în nimic şi să se descurce singură.

Ah~ Se parea ca uitase de intimitatea fetei, o lasa in pace, i se parea putin ciudata reactia ei la citirea mesajului, o astepta sa se intoarca in camera si , desigur, ii daduse dreptul sa vorbeasca, dupa ce se aseza langa el, ii lua mana intr-a lui, indreptandu-si corpul spre ea.
"Nu, nu pleci nicaieri si o sa rezolvam impreuna problema, e vina mea, deci eu ar trebui s-o rezolv, insa am nevoie de ajutorul tau." spuse foarte calm. Da, era vina lui, era obsedata de el, era asa zisa "fana" a lui, deci era vina lui, fata nu trebuia sa sufere, avea sa rezolve totul, trebuia doar sa afle cine e.
"Cunosti acea persoana? Stii cine e?" intreba la fel de calm, pentru a nu o speria pe fata, nu avea de gand s-o bata pe "fana" lui, probabil doar o avertiza "putin" de tot, in legatura cu tatal fetei n-avea de ce sa-i fie frica.Trebuia s-o protejeze pe fata cu tot ce avea, nu conta daca patea el ceva, ea trebuia sa fie bine, da! Asa trebuia.