Rezumarea primului mesaj :

Orele tocmai ce se terminaseră, dar cum destule examene urmau, avea nevoie de puţin ajutor la câteva materii. Ea nu credea aşa, bineînţeles, dar părinţii ei au zis că ar trebui să înveţe mai mult, iar cum Jaein este o fată ascultătoare, aşa a şi făcut. Până la urmă, îi plăcea să înveţe, deci nu o deranja să stea mai mult la şcoală. Oricum nu avea cu cine să iasă, pentru că nu avea niciun prieten sau prietenă şi decât să stea în casă, mai bine stă aici, la liceu.
Era îmbrăcată în uniforma liceului care era constituită dintr-o fustă scurtă şi o cămaşă albă fără mâneci lungi. Îi plăcea uniforma, doar că ura fusta aia cretină şi trebuia să aibe grijă de fiecare dată să nu se uite cineva pe sub ea când se lasă mai în jos să îşi ia ceva de pe podea, sau mai ştiu eu ce. Liceul ăsta era plin de perverşi care o speriau pe Jaein mai rău decât ar trebui.
Intră în clasă, cu căştile de la iPod în urechi, ascultând melodia 'Run' de la Epik High. Adorase melodia asta de mult timp şi încă o ascultă în disperare.
În clasă nu era nimeni, nici profesorul nu venise. Sau profesoara. Încă nu ştia cine o va medita, dar nu prea îi păsa ei atâta timp cât venea cineva.
S-a aşezat în prima bancă, trăgând un alt scaun mai lângă ea pentru a-şi întinde picioarele subţirele şi fine deasupra lui. Nu ar fi făcut aşa ceva dacă era profesoara/profesorul în clasă, fiindcă, Jaein este educată şi nu vrea să ţipe cineva la ea. Chiar dacă nu arată cum se simte, şi pare dură, de fapt este foarte dulce şi vulnerabilă.

Tresări când el îi prinse mâna într-a lui şi tonul îi deveni dintr-odată atât de calm, încât inima ei se topise de-a dreptul. Încercă să se uite în altă parte şi nu la el, care veni mai aproape de Jaein. Dar parcă o obliga să se uite în ochii lui, şi odată ce făcu asta, simţi că nu mai poate să-şi ia privirea de la el. Înghiţi în sec, privirea căzându-i asupra buzelor lui. La întrebarea lui, ea doar dădu din cap că da, ştia perfect cine e şi de ce era în stare, dar în loc să se concentreze asupra vorbelor lui, ea doar îşi apropie mai mult chipul de al băiatului, închizându-şi la un moment dat şi ochii. Oh, da, avea de gând să-l sărute, sau mai bine zis, asta încerca să facă fără să realizeze. Stai, nu e bine ce faci, Jaein! Până şi ea a realizat asta în ultimul moment, înainte de a-şi presa buzele asupra alor lui. Se oprise la timp şi se dăduse înapoi, astupându-şi ochii cu mâna care îi era liberă. „Oh. Mianhae, Shin” murmură ea, fiind puţin jenată de acţiunile sale stupide. Dar pur şi simplu nu putea rezista băiatului. Era greu pentru ea să se uite la el şi să simtă inima sa strângându-se de durere pentru că ei doi nu mai erau împreună. Prima ei relaţie nu trebuia să fie aşa. Ea mereu îşi dorise o relaţie serioasă, prima şi ultima, mai bine zis. Dar acum, Shin nu era nimic mai mult decât un profesor de muzică pentru ea, poate un amic. El înţelesese totul greşit şi din cauza asta nu mai erau împreună. Jaein regreta enorm asta şi nu credea că putea să se obişnuiască [,] cu ideea că trebuie să se comporte normal în jurul lui. No hugs, no kisses, no nothing. Mai greu de atât nici nu putea fi. Viaţă, Jaein nu te provoacă, okay?
Îşi lăsă privirea mai în jos, fiind încă roşie în obraji din cauza că nu putuse a se controla mai devreme şi ajunse aproape să-l sărute. Nu trebuia să îi arăte cât de mult dorea să-l sărute din nou şi să-l strângă în braţe, nu? Dar, chiar dacă nu arăta şi nu zicea nimic, în ochii ei se puteau citi asta foarte uşor, dar nu oricine putea realiza asta; doar Shin, el trebuind doar să se uite atent la ea şi va înţelege.

Cand fata se apropie de el chiar crezuse ca vrea sa-l sarute, si spre mirarea lui si el voia acelasi lucru. Voia sa-i simta buzele peste ale sale, voia sa-i sarute fiecare particica a corpului, si s-o simta cat mai aproape.
Isi musca buza inferioara fara sa-si dea seama.
Ah! Shin Yu, calm down boy! Nu poti sa faci asta, 1. numai aveti o relatie si 2. e minora, ar exista si un trei, dar il las pentru mai tarziu.
Da, corpul sau vibra incet, o dorea, acum mai mult ca niciodata, si nu putea sa-si explice de ce. In acel moment deja se gandea ca e un pervers, isi lasa privirea in jos si ii dadu drumul mainii, nu, nu putea face asta. Si daca...ah! Nu, Shin Yu, sezi, rostogoleste-te, asa, cuminte baiatul, cuminte.
Hei! El era baiatul, right? Sau era fata si nu-si dadea seama? Asta nu insemna ca trebuie s-o oblige, dar fata parea ca-si doreste acelasi lucru, bine, ea isi dorea doar un sarut, gandul baiatului era chiar mai departe de un sarut. O prinse de mana si printr-o miscare rapida, o puse deasupra lui.
What the frog is in your head, Shin? Esti nebun, asta te va face s-o iei si mai razna, okei, ma calmez daca te calmezi si tu.
"Iti dai seama ca noi de cand ne-am cunoscut am inceput un razboi cu lumea, nu?" intreba la fel de calm ca inainte. Cam asa era, fiindca nu prea parea ca cineva le accepta relatia, vechia relatie mai bine zis.
" Acum, eu te intreb pe tine, vrei sa continuam razboiul cu ei , sau ne oprim aici?" avea nevoie si de aproarea ei, doar si ea avea un cuvant in relatia lor, nu? Ah~ Si asta era un fel de a o intreba daca vrea sa mai fie cu el.

A rămas şocată în momentul când se trezi dintr-odată deasupra lui. Stai, ce caută acolo? Aish, nu se simte aşa bine îmbrăcată în cămaşa aceea şi să stea deasupra lui. Fata nu ştia cum să-şi acopere locurile mai intime, trăgând de cămaşă mai în jos. Se simţea dezbrăcată complet stând aşa deasupra lui. El nu putea să vorbească stând în poziţia de mai devreme? De fapt, nici nu ştia dacă el vrea să vorbească sau doar să stea aşa, dar în clipele următoare, el începu să zică [,] câte ceva şi Jaein nu făcu nimic altceva decât să asculte. Război...? La început mai nimic nu avea sens, ştia că asta se întâmplase, dar unde dorea să ajungă de fapt? Imediat ce auzi cealaltă replică, pe chipul lui Jaein apăru un zâmbet micuţ. Nu se aştepta ca el să o întrebe astfel dacă mai doreşte să fie cu el dar asta îl făcea special. Avea modul lui de a întreba persoanele aşa ceva.
Se opri din a-şi mai trage cămaşa mai în jos şi îl privi atent în ochi, păstrându-şi acel zâmbet micuţ şi totuşi atât de adorabil. „Normal că vreau să continuăm... războiul” spuse ea în timp ce-şi cobora chipul mai aproape de al lui, nu avea curajul să-l sărute acum, deşi asta îşi dorea cel mai mult. Parcă ceva o ţinea şi aştepta ca el să facă mişcarea asta. Până la urmă,nu cred că ea l-a sărutat vreodată; ea doar a cerut săruturile. Şi parcă totuşi dorea să schimbe asta. Dorea să nu mai fie considerată o copilă, iar acum, Jaein dorea să-i demonstreze asta,nu contează ce-ar trebui să facă.
„Te iubesc, Shin” Chipul ei era mai aproape decât mai devreme, iar acum, niciun centimetru nu mai era între ei, Jaein lipindu-şi buzele de ale lui. Nu era o atingere a buzelor, un pupic, ci un sărut. Un sărut asemănător al celui care l-a primit din partea băiatului în apartamentul ei. Era totuşi puţin mai diferit, poate pentru că acum amândoi aveau mai multă experienţă, cine ştie. Oricum ar fi, a adorat acest sărut chiar de la început. Îi dădu încet drumul la mână pentru a şi-o pune pe gâtul lui şi a început să zâmbească în timp ce îl săruta. Era cam ciudată... poziţia lor doar pentru un sărut, şi Jaein ştia că în adâncul sufletului ei, într-un colţ foarte întunecat, dorea să facă ceva mai mult decât să se sărute, dar el clar nu ar accepta asta, pentru că era minoră. Aşa că, până una alta ea se va rezuma doar la săruturi şi atât. Era mult mai bine aşa, plus că nu dorea să creadă că ea este chiar aşa disperată de sex. De fapt, nici nu ştia ce ar putea face dacă s-ar ajunge aşa departe. Probabil ar fi super awkward, ea nefăcând nimic şi nici nu ştie cum ar trebui să reacţioneze.

Ii adora zambetul, si ah~ cat voia s-o manance in acel moment, insa se abtinu. Ii era frica de orice miscare pe care o putea facea, caci stia ca un acel moment gandurile sale nu erau tocmai ortodoxe, si regreta cel mai multa asta. Isi duse mainile pe spatele fetei si ii lipi corpul de al sau, accentuand sarutul. Se gandea deja ca nu avea sa adoarma asa de repede si sigur a doua zi avea sa fie super duper obosit, dar ce mai conta? Oricum, trebuia s-o intrebe pe fata cine era persoana care ii trimise mesajul si in acel moment chiar nu-i pasa, puteau sa fie in jurul lor si o mie de paparazii,o vedea doar pe ea, pentru ca era singura ce putea sa straluceasca in intuneric, pentru el.
Isi infiltra limba in gura fetei, plimbandu-si incet mainile pe spatele ei. Probabil nu strica daca avea sa se imbrace si ea, defapt, saracul Shin , de abia rezista tentatiei, era om! Si...baiat, ce baiat ar fi stat cu mainile in san cand ar fi vazut o fata care arata atat de bine , precum JaeIn, intr-o camasa destul de scurta? Asta era a doua, si ultima data, cand el avea sa faca pasul pentru a se impaca cu ea. Data viitoare, desi spera sa nu existe o data viitoare, avea s-o lase pe fata, sa vada daca ea are de gand sa faca ceva in legatura cu acea situatie.

Era rău dacă fata ar recunoaşte că îi era dor de acest sărut? E şi normal să-i fie dor de buzele lui. Sunt atât de perfecte şi dulci încât nu ar putea rezista o zi fără ele. Devenea dependentă de ele, încetul cu încetul. A chicotit când îi simţi limba în caverna sa. Limba aia fină şi subţire şi de ce încep iar să îi descriu limba?! Aish.
Începu a face cerculeţe cu vârful limbii pe a lui, şi cum mâinile lui nu stăteau locului, ale ei de ce trebuiau să stea? În mintea sa deja îşi îndoia buza şi făcea o faţă de căţeluş bătut. O singură mână şi-o duse mai în jos, dar şi-o opri la marginea tricoului cu care începu să se „joace”, trăgând de ea mai mult în sus şi odată ce îi descoperise cât de cât abdomenul, începu să-l împungă cu un deget ca acum câteva ore. Ah, Jaein încă e un copil, nu ştia ce trebuia să facă, iar ei îi plăcea să-l împungă cu degetul. Nici nu înţelegea de ce ea e deasupra. Ea habar n-avea ce trebuia să facă decât să-l sărute, şi asta a învăţat abea acum câteva ore.
Limba ei acum se plimba pe buzele băiatului, continuându-şi turul pe gâtul lui, muşcând pe alocuri. Îi plăcea gustul pielii lui, drept vorbind. Avea să muşte mult timp de acum în colo. Deja se imaginează şi la 70 de ani făcând asta. Ah, asta devine deja scârbos, right? Dar Jaein ar face asta oricum! După puţin timp, se opri din a-i mai săruta gâtul şi ridică chipul cât să fie la acelaşi nivel cu al lui. Ajungeau cam departe, sau i se părea ei? Oricum ar fi, ei nu prea-i păsa de asta atât de mult, chiar dacă putea zice că moare de frică. Oricât de mică o fi ea, auzise pe altele care se plângeau cât de mult doare şi cât de groaznic e la început, încât au speriat-o pe micuţa Jaein îngrozitor de mult. De asta îşi promise că nu vrea să facă sex niciodată, dar odată ce îl cunoscuse pe Shin promisiunea asta nu mai conta prea mult. Şi totuşi... dacă el o va părăsi după? Nah, Shin nu pare genul de a părăsi o fată imediat după asta.
„Shin?” îi rosti numele aproape şoptit, şi îşi lipi fruntea de a lui. „De ce sunt eu deasupra?” Veşnica întrebare stupidă şi care nu are deloc legătură cu nimic. Adică, seriously. Ce persoană normală opreşte toată acţiunea pentru a întreba asta? Numai Jaein ar face aşa, dar măcar avea motive bune, nu? Nu ştia ce să facă şi pe deasupra, cămaşa aia nu ţinea deloc cu ea şi se ridica rău de tot. Nu era destul că şi-aşa era albă şi se vedea tot prin ea, se mai şi ridica. O pusese cumva să se îmbrace aşa intenţionat, sau ce?

Ar fi trebuit sa incetez, chiar nu voia sa mearga mai departe cu ea, nu chiar acum, o cunoscuse de cateva zile si deja se gandea ca relatia nu va tine mult timp, mai ales ca erau diferiti din multe puncte de vedere, dar nu asta era farmecul dragostei? Nu pentru Shin, el avea nevoie de fata care sa aiba o varsta apropiata de el, sa fie matura si sa-l ajute mereu.
"Nu stiu.." a dat nevinovat din umeri la intrebarea fetei. "Probabil pentru ca eu nu as putea sa stau pe tine?" continua sa gand zambindu-i fetei.
"Anyway...nu conteaza, hai sa ne culcam, maine am o zi foarte incarcata." a luat-o incet de pe el si a lasat-o pe canapea, apoi s-a ridicat asezandu-se in pat. Da...probabil trebuia sa continue, dar nu, n-avea de gand sa faca asta. Marea surpriza avea s-o astepte pe fata la scoala, da, avea un plan prin care sa-i demonstreze c-o iubeste, defapt...nici nu-si cunostea sentimentele, dar...merita incercat, nu?

Awkward. De ce a lăsat-o pe canapea şi el a plecat? „YAH JUNG SHIN YU!” ţipă ea îndeajuns de tare încât să trezească toţi vecinii şi chiar şi morţii. Ea nu putea dormi fără ursuleţul ei pe care din păcate nu-l avea la ea. Avea nevoie de un ursuleţ, pernă, ceva. Trebuia să strângă pe cineva în braţe ca să adoarmă. Aşa a fost obişnuită de mică. Ba o strângea în braţe pe mama ei, ba tot felul de ursuleţi sau perne. Îi plăcea să simtă ceva lângă ea. Aşa ar fi viaţa ei frumoasă, dar şi mai frumoasă ar fi dacă persoana care era lângă ea era Shin Yu. El e mult mai comod decât orice ursuleţ sau pernă. Devenise ursuleţul ei preferat în doar două zile, hai trei pentru că e oricum trecut de miezul nopţii şi clar trebuia să se culce sau mâine la şcoală va dormi pe bănci. Jaein nu adormise niciodată la şcoală, iar dacă ar face asta acum ar fi destul de jenant, şi-ar fi stricat reputaţia de fata atentă şi tocilară. Amuzant cum totuşi, o fată ca ea a reuşit să devină iubita lui Shin –profesorul cel mai atrăgător din tot liceul. Se aştepta ca el să aleagă o fată mai matură, care să fie în ultimul an măcar. Dacă ea era majoră putea să facă orice vrea pentru că nimeni nu va mai răspunde de acţiunile săle şi în sfârşit putea să arăte că nu este atât de copilăroasă pe cât pare. De fapt, Jaein nu s-a comportat niciodată ca un copil mic; mereu a fost cea mai matură şi cu capul pe umeri, şi cu toate astea, Shin probabil încă o credea un copil. Da, era un copil, dar nu acţiona ca unul.
A mers pe vârfuri până în camera băiatului şi se aşeză în genunchi lângă el. Nici ieri şi nici azi nu a văzut un ursuleţ de pluş prin apartamentul lui, iar asta i se părea mai mult decât ciudat. Adică, la ea casa era plină cu ursuleţi şi jucării, dar la el nu. Ah, ce credea ea? Că are maşinuţe cu care se joacă în timpul liber? Tsk tsk.
„...Nu pot dormi singură” murmură ea şi îşi lăsă capul în jos, fiind puţin ruşinată de tocmai ce a zis. Era normal. Ce fată de şaisprezece ani nu poate adormi singură? Aish, acum el o să o creadă şi mai copil, dar ea aşa credea că o să fie prima ei relaţie. Mai copilăroasă, plină de zâmbete şi râsete, nu foarte matură ca şi cum erau căsătoriţi. „Ai un ursuleţ de pluş?” întrebă şi ridică chipul, un zâmbet larg apărându-i pe faţă.

Era suta la mie sigur ca fata va face asa, dar dormeau in acelasi pat deci...de ce ii mai spunea asta? Oricum el nu putea sa adoarma daca era cu fata la ea, deci singura modalitate era sa schimbe locurile. Se ridica din pat si se intinse langa fata, facandu-i semn sa se aseze pentru a o lua in brate.
Ii era somn si desi creierul sau visa la lucruri nu tocmai ortodoxe, incerca sa-si abtina corpul, era pentru prima data cand avea senzatia asta, si il facea sa tremure putin. Oricum sigur avea sa-si revina, spera macar ca asa o sa fie. Astepta sa ajunga la scoala, si da , avea un motiv. Ura sa se ascunda si fata sa fie santajata sau lovita, de aceea avea sa faca publica relatia lor, nu era ca si cum unul dintre ei era vreun star in devenire, deci nu prea conta ce spuneau cei din jur.

Ea doar ceruse un ursuleţ, dar asta nu înseamnă că va refuza să doarmă cu el. Cum a mai zis-o, el devenise ursuleţul ei preferat, deci avea nevoie de Shin pentru a adormi, nu de un amărât de ursuleţ. Însă se întreba dacă nu amorţeşte să o ţină în braţe o noapte întreagă. Din câte văzuse ea la părinţii ei, mama sa tot timpul se plângea că tata se întorcea cu spatele la ea, iar Jaein tot timpul râdea de ea pentru că nu înţelegea ce e aşa special la a te ţine cineva în braţe când dormi dar acum a înţeles. Oho, şi încă ce bine. Se simţea în siguranţă la el în braţe şi îi plăcea să îi audă inima bătând, plus el o încălzea atunci când i se făcea frig.
Se aşeză lent lângă el, parcă nedorind a adormi de frică a ce va visa, şi îşi puse capul pe pieptul lui, cu o mână strângându-l mai aproape de ea. Îi plăcea aşa mult să stea cu capul pe pieptul lui şi cum am mai zis, o să-i fure odată parfumul şi va da cu el prin toată casa atunci când el e plecat. Stai, de ce ar fi plecat? Ah, da. Pentru că e profesor şi probabil are mai multe ore decât ea? Yup, pabo Jaein. „Noapte bună” îi şopti băiatului şi îi dădu un pupic pe obraz, apoi îşi ridică piciorul deasupra tânărului. Uneori când făcea asta, ezita la început. Îi era frică să nu atingă câte ceva cu piciorul şi să se înroşească şi mai rău, apoi să nu mai poată respira din cauza asta, sau un zâmbet tâmp să-i apară pe faţă. Ori, bineînţeles, toate ăstea trei la un loc.
În câteva minute, Jaein adormise şi ca de obicei, visul său groaznic începuse. Era o continuare, sau ceva de genul, dar nu conţinea nimic prea urât la început. Era Shin şi cu Jaein, mergând pe trotuar ca un cuplu cute ce sunt şi când trebuia să treacă strada, Jaein se băgă dintr-odată în faţa lui. Drept vorbind, credea că va muri imediat ce a văzut maşina venind repede înspre ea, dar nu se întâmplase nimic din ce credea ea. Băiatul o salvase chiar în ultimul moment. Asta o speriase puţin, deşi totul era bine. Ştia cum sunt şoferii în Seoul. Trebuia să se uite în stânga şi în dreapta chiar dacă strada era cu sens unic. Odată până şi ea era să fie lovită de o maşină şi în acel moment putea jura că şi-a văzut toată viaţa înaintea ochilor, dar şoferul oprise la timp şi chiar o şi ajutase, fiindcă era în şoc atunci.
Îl strânse mai tare în braţe pe băiat şi cum făcea de obicei, îşi ridică chipul până ajunse cu fruntea lipită de obrazul lui.

O lasa pe fata sa se faca putin comoda, apoi inchise ochii in speranta ca va adormi, visele i-au fost total naruite, mai ales ca numai avea somn. Stia ca avea sa adoarma pe el la ore, dar, oh! Se gandise sa-si dea demisia, acum c-o avea pe fata nu prea avea timp si de servici, adica..de cand o cunoscuse, mai exact doua- trei zile, daca statuse la scoala cateva ore, dar nici acelea. Avea sa-si gaseasca alt loc de munca, altfel nu avea cum sa se intretina si s-o intretina si pe ea, practic acum el era famila ei si vice-versa, deci el avand serviciu aducea banii in casa.
Ofta adormind si el intr-un final, nu avea vise, spre norocul sau, asa ca toata noaptea, sau ma rog, cat mai ramasese din ea, a dormit ca un copila mic. Atat de linistit, incat, daca era posibil sa se vada probabil se speria. Deobicei dadea din picioare, din maini, se rostogolea, vorbea in somn, saliva pe perna, toate tampeniile posibile in somn, dar acum o avea pe fata langa el si probabil nu voia sa se faca de ras in fata ei.

Dacă vi s-a părut ciudat faptul că Jaein doarme cu un ursuleţ pentru că nu poate face asta singură, atunci aveţi alt motiv: ea loveşte ursuleţul în somn. Îşi varsă pur şi simplu nervii pe el, şi este deseori cam: OH, TU! Colegul care mi-a dărmat cărţile! FUCK YOU! Şi îl loveşte imediat. Da, vorbeşte prin somn, loveşte persoane, uneori merge prin somn şi lumea zice că e un fel de fantomă sau ceva de genul, dă din picioare, împinge persoanele de lângă ea până când aude zgomotul scos de ei când cad pe jos şi multe multe altele. Nu se putea controla oricum, deci şi în noaptea asta începuse să facă la fel, doar că... era mult mai aiurea. Engleza sa funcţiona şi noaptea când doarme, aşa că dintr-odată începu să vorbească în engleză. La început suna ca un fel de mârâit, şi dintr-odată se auzi ceva şi mai ciudat. Probabil cea mai ciudată frază pe care o spuse vreodată în viaţa ei. „I believe I can fly!” Nu e vina ei că visează cum se împiedică şi cade în apă, sau pe nisip ori chiar pe ciment. E pur şi simplu ciudat să dormi cu Jaein. Te enervează cu frazele ei ciudate care deseori nu au nicio legătură cu nimic, sau te loveşte fără vreun motiv.
În prima noapte când a dormit cu el nu făcuse nimic din astea, cel mai probabil. Asta pentru că erau ATÂT de înghesuiţi încât se simţea ca propriul său ursuleţ de pluş strâns în braţe de Jaein. Însă acum îi va arăta cine e Jaein în somn. Probabil cea mai înfricoşătoare persoană pe care a văzut-o vreodată. Sau poate o va privi ca pe o fată cute, nu? Mai ales că avea faţa aceea de bebeluş şi era foarte cute. Uneori prin somn făcea şi glume, râdea singură sau plângea. Ori, îşi dezvăluia toate secretele unul câte unul. Dacă cineva o asculta în timp ce dormea, putea afla pe noapte vreo zece secrete, de-ale ei sau altor mii de persoane pe care nu le cunoaşte.
„YAH, dă... pixul. Nu-l arun...ca” îşi mişcă mâna prin aer lăsând-o imediat după să cadă pe undeva la întâmplare, probabil căzuse pe abdomenul băiatului sau chiar pe faţă. Puţin ştia ea că de fapt mâna sa îi căzuse pe partea intimă a băiatului. „Ajută-mă să caut pixul!” asta deja suna ca un ordin, şi începu să-şi mişte mâna ca şi cum căutase pixul pe masă sau pe ceva, dar nu peste mult timp se trezi. De fapt, acea mişcare a mâinii ei nu durase decât o secundă, căci obosise să-şi mişte mâna, dar simţise ceva şi îşi deschise ochii imediat. Era lumină în cameră, deci probabil era dimineaţă. Ah, se simţea ca şi cum nu dormise decât o oră. Trecuse repede timpul, d- WHOA. „WHOA, WHOA, WHAT AM I DOING?!” îşi retrase imediat mâna înroşindu-se la faţă rău de tot şi ochii i se măriseră. Acum ori era dată afară din apartament, ori primea pedeapsă sau nu va mai mânca toată ziua. A înghiţit în sec. Se trezise complet imediat ce văzu unde îi era mâna, dar prin somn nu realiza ce făcea, aşa că nu trebuia să se supere, right?
Şi-a astupat ochii cu mâinile, fiind încă roşie la faţă. Nu ştia deloc cum ajunse mâna ei acolo, dar oricum ar fi, trebuia să-şi ceară mult timp scuze, chiar dacă nu dorise să facă asta.

Se trezi dintr-o data cu mana fetei pe fata lui, deschise ochii si i-o asezase langa ea, nu inchise bine ochii, caci mana fetei se lasa pe alta parte, se facu rosu la fata. Nu stia ce sa spuna, sigur era deja transpirat, isi musca buzele ca sa nu scoata vreun geamat ce ar putea sa-l faca sa se inchida intr-un dulap pentru tot restul vietii. Chiar nu-i dadea pace, nu? Saracul de abia adormise, in plus oricum era el excitat la culme, de ce trebuia sa-i mai faca si asta? Nu era corect. Cand fata isi retrase mana rasufla usurat si observa atunci ca se si trezise. S-a ridicat din pat trecandu-si cu mana prin par.
"Okei, o sa dorm pe canapea.." a spus dand din umeri. Daca rezista doua zile cu ea in casa trebuia sa dea petrecere, dar nu credea, sigur avea sa inebuneasca si peste cateva zile avea sa fie nespalat cu hainele rupte, nemancat si cu barba crescuta.
Tremura la gandul ca ar putea ajunge ca un aurolac si ii arunca o privirea fulgeratoare fetei.
"Imbraca-te, trebuie sa mergem la scoala." a spus si a iesit din camera. Stai! Si el trebuia sa se imbrace. Se privi in oglinda, de cand ajunsese el tata pentru un copil orfan? Isi ciufuli parul putin nervos si isi aranja hainele, n-avea sa se mai imbrace la costum, ramanea asa, oricum nu prea aveau timp de stat.
Nu-i venea sa creada ca ajunsese in halul ala si probabil era deja inceputul, cand era singur isi facea 4 dusuri pe zi, acum daca-si facea unul la doua zile se putea numi minune. Se imbraca mereu frumos si mirosea diferit in fiecare zi .Simtea ca si cum tocmai isi luase o povara pe cap. Ofta stiind ca inimii nu-i poti da reguli, spera ca fata sa faca si ea ceva, la saispe ani pana si cainele sau era mai responsabil.

Wae, wae? Nu dorea să doarmă singură! De fapt, dorea să poată face asta, dar nu putea. Ah, şi acum şcoală. Stai, are nevoie de uniformă! De unde făcea ea rost de uniformă şi cărţi? Aish... A, are uniformă. Doar că e în vestiarul fetelor, iar vestiarul fetelor e în liceu şi ea nu va putea intra! Se ridică imediat din pat când realiză asta şi nici nu ştia ce să facă prima dată. Nu era târziu, dar avea nevoie de duş, avea nevoie de multe lucruri, fiind fată. Ugh, nu credea că e aşa greu să te muţi cu un băiat. Dar trebuia să recunoască [,] că îi plăcea destul de mult să stea cu el, chiar dacă se comporta uneori ca un tată. Îi plăcea şi latura asta a lui, până la urmă el era mai mare decât ea şi Jaein încă avea o vârstă fragedă. Probabil nu multe persoane, sau mai bine zis, profesori ar accepta să fie într-o relaţie cu o fată de şaisprezece ani, nu? Plus, puteau ajunge uşor la corupere de minori. Bine, Shin sigur nu ar ajunge la corupere de minori, pentru că, hai să fim serioşi, nu e atât de în vârstă.
Se duse cu paşi rapizi către punga cu haine şi scoase pantalonii şi tricoul şi îi privi preţ de câteva clipe. Whoa, Shin chiar are gusturi. Şi hainele se potriveau perfect cu teneşii ei, yay! Aproape Începu să sară de bucurie şi o luă la fugă către baie pentru a face un duş rapid. Era cunoscută pentru duşurile ei rapide. Nu dura decât cinci minute pentru a face duş, şi când să iasă, începu să caute hainele. Oh no. Le uitase în dormitor pe pat. Ughjdajkskl, INTELIGENTĂ MIŞCARE!!! A înghiţit în sec. Cum putea să iasă? A privit în jur... numai prosoape. Hmm... Le-a luat pe toate şi şi le înfăşură în jurul corpului pentru a nu lăsa să se vadă mai nimic. De ce avea prosoape aşa mici? Ea avea nevoie de un prosop enorm ca să poată să se acopere toată. Oh, viaţa băieţilor chiar e grea, pş.
Într-un final, după ce îşi privi creaţia în oglindă, a ieşit din baie privind pe hol. Trebuia să se schimbe în dormitor, eh? Greu, greu. Trebuia să-i interzică să intre. Îşi simţi dintr-odată inima bătând nebuneşte când fruntea sa atinse spatele băiatului. „Oh, mianhae” murmură ea şi încercă să-şi ţină prosoapele pe corp cât mai bine, apoi aproape o luă la fugă către dormitor. „Nu intra, okay?” spuse tânăra şi începu a se îmbrăca cu hainele cumpărate de băiat. Aw, aw, tricoul îi scotea aşa mult formele în evidenţă! Nu era obişnuită cu haine strâmte, fiindcă adora mai ales tricourile să îi fie largi. Chestia bună e că Jaein nu era obişnuită cu machiaj, aşa că nu a avut să-l terorizeze pe băiat să-i cumpere şi de ăstea. După ce termină să se aranjeze, a ieşit din dormitor şi îl îmbrăţişă pe băiat de la spate.„Sărutul meu de ‚bună dimineaţa’? Unde e?” întrebă ea în timp ce-şi îndoi buza inferioară. Nu era neapărat pe buze, prefera şi pe obraz, oriunde! Atâta timp cât era un sărut sau pupic, era totul okay şi putea să-şi înceapă ziua cu bine.

Se arunca pe canapea cu o mana pe cap, da incepuse sa-l doara capul si il durea foarte tare, stresul? Da..o cauza, era stresat si mai tot timpul, se tot gandea la optiunea de a o lasa in pace, de ce trebuia el sa fie bunul samaritean. Nu credea ca are sentimente prea mari pentru ea, serios...cine ar avea sentimente pentru o persoana care te enerveaza, te face sa devi ca un aurolac si intr-un final te distruge? Nu orice om normal, si spre mirarea voastra, Shin e un om normal!
Se ridica dupa ceva timp si incepu sa se plimbe de nebun prin camera, o simti pe fata ca se loveste de el si se intoarse, se intreba cum poate sa-si pastreze nervii atat de mult. Da ce sa-i ceara? Inca era un copil si el stia asta mai mult ca sigur, da, era vina lui! Ea nu avea nici o vina. O lasa sa faca ce vrea.
"Stii unde e liceul, poti sa vi si singura!" a spus destul de tare incat fata sa auda si a iesit din apartament. Cand ajunse afara isi daduse seama ca-si uitase mapa, defapt nici nu-si mai facuse un plan de lucru, deci la ce bun ? Avea sa-si dea demisia in acea zi mai mult ca sigur, nu putea sa se descurce, mai ales acum ca era si fata cu el si trebuia sa-i fie bodyguard, ii era mai greu. Ofta si traversa strada, nici nu stia unde se duce, se lasa purtat de pasi, insa unde? nici el nu stia.
Capul avea sa-i explodeze, avea multe lucruri pe care trebuia sa le faca, dar era obosit si rau, nu gluma, simtea ca va pica in orice secunda. Daca dormise doua ore, trebuia sa se inchine, desi nu prea credea.
Sigur daca-l vedea cineva spunea ca e un aurolac, parul in toate directile, hainele mototolite, dar ce era vina fetei? Nu, era total vina lui si o stia prea bine.

Okay, devine ciudat. E cumva un... bipolar? De ce nu îşi păstra o anumită atitudine? Aish, this guy. Îşi ciufuli părul şi îşi luase telefonul deşi ştia că dacă va mai primi vreun mesaj îl va arunca oriunde va apuca. Şi chiar aşa era. Primi din nou mesaj de la acea fată şi de data asta era o poză cu Shin, apoi câteva cuvinte. „Ce i-ai făcut lui Shin, bitch?! ÎL DISTRUGI!” citi cu voce tare şi mări ochii. A stat câteva clipe pe gânduri. Întradevăr, îl distrugea în multe feluri. El, care era mereu aranjat, acum plecase ciufulit de acasă ducându-se cine ştie unde? Unde era Shin de aseară? Câteodată detesta când persoanele se schimbă aşa uşor. Mai întâi tatăl ei, şi acum Shin. Life is good. *Insert sarcasm here* Îşi muşcă buza şi începu a se încălţa cu teneşii albi şi ieşi din apartament. Apoi realiză că nu are cheia, aşa că nu avea unde să plece. Nu putea lăsa apartamentul descuiat, la ce fane are ar veni şi i-ar fura hainele pentru a le vinde, sau cine ştie ce ar face cu ele. Le-ar pune pe un manechin care semăna cu Shin şi şi-ar fi satisfăcut dorinţele bolnave. Ei bine, trebuia să stea acasă până când se va întoarce Shin. Măcar dacă avea numărul lui să-l sune, deşi probabil nu ar fi răspuns. Ah, devenea frustrant. Şi-a ciufulit părul şi intră înapoi în apartament şi se trânti pe pat imediat după ce se descălţa. În Coreea nu era frumos să intri încălţat în casă, căci s-ar fi trezit imediat apoi cu cineva să o omoare.
Dintr-un motiv sau altul, nu se simţea aşa în siguranţă singură în apartamentul lui, fără cheie. Nu era sigură de faptul că fata aia nu ştia că ea e aici, aşa că trebuia să caute cheia neapărat. Sau măcar un număr de telefon, ceva. S-a ridicat încet de pe pat şi se uită pe tot felul de mese. Ah, de ce nu îşi ţine numărul de telefon scris undeva? Oh, oh, uite agendă, no. Uite mapa! Oh good, acolo trebuie să aibe toate actele de pe la şcoală inclusiv numărul de telefon. Spera doar să nu găsească iar prezervative sau alte chestii scârboase. O deschise şi scoase din ea foile, pe care le privi ca şi cum ar fi scrise în chineză. Oh God, câte cuvinte noi şi super naşpa. Anyway. WHOA, ăsta e număr de telefon? HELL YEAH. Şi-a înşfăcat telefonul şi începu să butoneze numărul de telefon, apoi puse la ureche. Răspunde, răspunde, răspunde, TE IMPLOR! De ce nu se auzea cum sună? Ugh, nu are credit sau ce? A privit ecranul telefonului, şi abea apoi realiză că nu apăsase pe ‚apelaţi’. Dar chiar atunci îi veni o idee. Trebuia să facă ceva pentru el când se va întoarce acasă, right? Să îi arăte că nu e un copil mic şi poate să fie responsabilă. Iar prin faptul că a rămas acasă pentru a nu lăsa apartamentul descuiat, deja îi demonstrase asta. Adică, putea să plece uşor la liceu şi să lase totul deschis, fără să-i pese, dar nu făcu asta. Simte că va deveni maică-sa când era vie. Nu la faptul că va deveni ‚mamă’ dar se va comporta şi ea aşa cu el. Ea nu mai voia să îl privească pe Shin ca pe un tată, aşa că trebuia să facă orice ca şi el să nu o privească [,] ca pe un copil.
Se duse în bucătărie, privind puţin prin jur. Uff, ce poate să gătească? El nu prea mânca mâncare coreană, din câte a înţeles, nu? Dar era bună! Nu puteau să mănânce pizza pentru tot restul vieţii decât dacă vor să ajungă doi obezi. Eh, bine, să nu ajungem nici chiar atât de departe. Văzu ceva roz la un moment dat şi apoi realiză că era acea hârtiuţă pe care scrisese ea. Hm, oare îi plăcuse ce îi cumpărase? Când venise aseară văzuse cutiuţa goală. Oh, probabil i-a plăcut. DANG DANG. O să-i facă acelaşi lucru! YAY. De-ar şti şi cum se face... nah. O să facă kimchi, dar îi place mai iute? Ugh, de ce e aşa greu să alegi un fel de mâncare?! Oftă lung şi se sprijini în mâini deasupra mesei. Nu voia să gătească. Voia la liceu, trebuia să ajungă acolo înaintea lui şi să-l oprească. Trebuia să poarte costum, nu haine normale. Trebuia să-şi păstreze locul ăsta de muncă, căci după cum ştie şi ea, se găseşte greu un altul la care să fii şi acceptat. Ugh, dar cum putea face ea asta? Da, trebuia să-l sune neapărat şi să-l roage să vină înapoi acasă.
A înşfăcat din nou telefonul de pe masă şi formă numărul lui, apelând de data asta. Răspunde, răspunde, răspunde, TE ROG!

Isi daduse doua palme peste fata, insa nu foarte tari caci ura durerea. Hei! Unde este Shin al meu? Ce ai facut cu el?! Aish~
Nu trebuia sa se schimbe, putea sa ramana la fel, probabil asta era un test, trebuia sa demonstreze cat de puternic e, dar asta era a doua oara si deja nu stia daca poate fi asa puternic.
Intra intr-un magazin din apropiere si isi cauta prin buzunare, gasind intr-un final portofelul, probabil il lasase de seara trecuta. Isi cumpara un costum si se duse sa-l probeze, puse hainele sale intr-o punga si le lasa vanzatoarei, era un fel de donatii acolo, si el era intotdeauna un om milos, deci, de ce nu? Normal camasa lui era deschisa la primii doi nasturi, nu purta cravata si sacoul era deschis si el. Parca era un licean rebel. Isi cumparase si un prafum cu care isi dase cat mai mult, pentru a se simti mirosul in toata scoala, deobicei asa facea. Parul si-l aranja din trei miscari, tot ii lipsea dusul, se simtea greu, oricum trebuia sa para neschimbat sa nu dea de banuit.
Pleca la scoala si in cateva minute era deja pe holuri, pasind plictisit ca de fiecare data. Trebuia sa se comporte normal, right? Asa avea sa faca.
Isi scoase telefonul din buzunar.
"Da?" raspunse putin mai incet si intra in cancelarie asezandu-se la scaunul sau.

A răspuns. Whoa, a răsuflat uşurată şi în clipa următoare începu să facă dansul victoriei or something like that, oricum, era destul de jenant dacă ar vedea-o cineva acum. Probabil ar credea-o complet nebună. Vocea lui suna atât de genial, încât în clipa următoare credea că se topeşte. Îi plăcea vocea lui şi cum a mai zis-o, ar putea să o asculte non stop.
„Yah, eodiya?” întrebă la început unde este, dar cum făcea de obicei, nu aştepta să răspundă pentru că ea avea deja pregătit un speech şi cel mai probabil el era la liceu deja. Ugh, viaţă crudă ce are ea. „Tu cum crezi că aş putea veni la şcoală, hm? Nici măcar nu mi-ai lăsat cheia să încui apartamentul!” îl acuză imediat şi oftă scurt. Trebuia să aibă măcar o cheie în plus, nu? Adică, să fim serioşi, fiecare persoană de pe planeta asta are două chei, în caz că uneia i se întâmplă ceva. Deci, trebuia să aibă şi el una şi el avea să-i zică unde e cheia ca să poată pleca. Ştia bine că va întârzia din cauza asta, dar ce putea face altceva? Nu e ca şi cum poate pleca fără nicio grijă şi să lase apartamentul descuiat. „Ori îmi spui unde e a doua cheie, în caz că ai una, ori îmi spui ce vrei să mănânci când te întorci acasă. Cum nu am ce face, o să-ţi gătesc ceva. Sper doar să nu dau foc la tot apartamentul inclusiv casele vecinilor” spuse mai încet ultima parte. Nu era chiar ATÂT de groaznică în bucătărie, okay? Ştia să gătească [,] câte ceva, şi în plus, avea internet pe telefon, el probabil avea un laptop ori calculator, deci putea să caute reţete şi aşa va afla cum se face un tip de mâncare. Până la urmă, ce profesor nu are un calculator? E obligatoriu, oarecum.
S-a privit în timp ce aştepta răspunsul băiatului şi îşi subţie buzele. De ce a trebuit să se îmbrace aşa şi apoi să afle că nu are cheie? Eh, o să se schimbe cu un tricou de-al băiatului, şi-aşa nimeni nu o va vedea, deci trebuia să se simtă cât mai confortabil posibil. El nu se va supăra, nu-i aşa? De ce ar face-o, totuşi? E doar un amărât de tricou.
Îşi mişcă lent picioarele către dormitorul băiatului şi căută cu privirea dulapul. Avea un dormitor mare, ce putea zice? Şi ea adora dormitorul lui, ce-i drept. Era mult mai mare decât al ei şi chiar dacă îi era dor de ursuleţii ei, putea să se obişnuiască şi fără ei. Odată ce văzu dulapul, s-a dus către el deschizând cu mâna liberă uşile, şi căută un tricou. Ew. Numai costume? Nu-mi zi. Pijamalele lui sunt tot în genulor costumelor? Hainele de casă la fel? WAT. Ah, uite un tricou normal. YAY. Şi e şi lung. Stai. El nu îl văzuse pe ăsta sau a pus-o pe fată să se îmbrace cu cămaşa aia intenţionat? Pervy Shin. Ştia ea că ceva nu e în regulă.

Stai! Ce?!! Sa ramana acasa? Singura? In apartamentul lui?!! Nici gand! Nu ii era frica de ce s-ar putea intampla, dar voia sa-i faca o "mica" surpriza...bine, nu era chiar o surpriza, dar totusi....voia sa-i demonstreze ca nu-i pasa ce crede lumea de relatia lor si ca ar risca orice pentru ea, bine, mai putin viata. Inca nu era sigur in totalitate de sentimentele sale ca sa-si riste viata. In plus la saispe ani nici nu poti sa faci diferenta dintre "prieten", "iubit", si verbele "a placea" si "a iubi".
Grabeste-te la scoala, prima ora o am la voi, ah...si cum intri in clasa te opresti direct la catedra ca vreau sa-ti spun ceva." a spus ganditor, spera ca e o idee buna.
"Cheia o gasesti pe masa din living..." a adaugat el, stiind ca fata asta voia sa afle, se auzi clopotelul si el se ridica de la masa.
"Grabeste-te!" a mai spus si apoi a inchis telefonul. Avea sa-i ia putin mai mult sa ajunga la scoala, asa ca nici el nu se grabi sa intre in clasa. Iesi din cancelarie, fara sa bage in seama vreo profesoara si se indrepta incet spre clasa. Cu aceeasi privire plictisita.

Pe masă în living? OH GOD. A căutat prin toate colţişoarele şi aproape ajunse în Narnia, iar cheia era pe masă în living? În momentul ăsta îşi venea să se dea cu capul de toţi pereţii, mesele şi chiar şi de podea. Cum de nu s-a uitat pe masă? Ceea ce e ciudat e că ea luase mapa de pe acea masă. UGHGHGHGHG. Îşi băgă telefonul în buzunar, apoi închise dulapul şi o luase la fugă către masă. CHEIE NEMERNICĂ CE EŞTI TU! Se strâmbă la ea şi se încălţă din nou, luând-o la fugă pe scări căci dacă aştepta liftul murea acolo. Lumea de pe holuri se uitau la ea ca un fel de extraterestru, fiindcă nu o mai văzuseră pe acolo, şi la cum alerga acum probabil au crezut că a scăpat de la puşcărie şi fuge de poliţie. În orice caz, încercă să nu dea prea multă importanţă persoanelor de acolo prea mult şi continuă să fugă către liceu. După cum ştia, cu mersul normal îi lua cam douăzeci de minute, right? Dar acum că fuge super rapid, sigur va ajunge în zece sau cincisprezece minute. Mult mai bine. Odată ce el era la prima oră ştia bine că nu putea păţi nimic, sau... ah, dar ce dorea să îi zică aşa de important? Sincer, la asta se gândise în tot acest timp. Se oprise la un moment dat pentru a respira puţin mai normal şi îşi privi ceasul. Bun, mai are puţin. Era destul de obositor să alergi atât de mult, mai ales dacă nu e cineva în spatele tău. Adică, ea tot timpul alerga mult mai repede şi mult dacă cineva era în spatele ei şi o fugărea. Ajunse oarecum la liceu, şi privi în jur. Nu mai era profesoara care stătea în faţa uşii ca să vadă dacă toţi au uniformă, aşa că profită de asta şi intră fără nicio grijă. Holurile erau goale, şi tot ce se auzea erau vocile profesorilor din diferite clase. Întârziase pentru a doua oară în toţi aceşti ani. Lipsise o zi întreagă pentru prima dată în viaţa ei. Şi toate s-au întâmplat de când l-a cunoscut pe Shin. Nu era bine, nu? Oricum ar fi, profesorii şi nici directoarea nu i-ar face nimic lui Jaein, pentru că ele ştiu cât de silitoare e şi nu lipseşte niciodată.
A apăsat pe clanţa de la uşă şi odată ce intră, salută veşnicii colegi cretini şi proşti, şi pe Shin. Îşi aduse aminte că i-a zis să se ducă la catedră când intră, şi aşa făcu. Toate o priveau ca şi cum făcuse o crimă, unele îi arătaseră pumnii. Eh, gelozia asta. Nu e ca şi cum e prima care se duce la el la catedră, deci nu înţelegea de ce reacţionează aşa, mai ales că ele ştiu sigur că Shin nu s-ar uita la o fată ca Jaein. WRONG, s-au înşelat amarnic aici, nu-i aşa? Yup.
„Scuzaţi-mi întârzierea...” începu ea şi făcu o mică plecăciune. Ah, voia uniforma înapoi. Acum arăta atât de ciudat printre toţi colegii ei. Trebuia să găsească acum o scuză, care ştia de la început că va fi una super banală. „Am pierdut autobuzul şi a trebuit să alerg ca să ajungă la timp.” A mai făcut o plecăciune, lăsând de data asta capul în jos. Nu suporta să mintă de fiecare dată când ajungea la ora lui. Dar o parte era adevărată, right? Alergase tot drumul, drept vorbind.

Intra in clasa si se aseza la catedra ca intotdeauna se facu liniste, unii profesori il intrebau cum poate sa faca asta. Simpla lui prezenta era normala numai sa-i faca pe toti sa taca si sincer se multumea cu asta. Il cunosteau si ca un profesor rau, mai ales la note, la absente si la alte chestii legate de scoala, da! Era un profesor rau, trecuse si el prin asta, si se amuza terorizand copii.
Isi privi ceasul de la mana anuntand ca nu va tine ora azi, dar vor trebui sa pastreze linsitea daca nu vor test, mda...mergea intotdeauna la el, caci mereu se tinea de cuvant. Isi duse repede privirea spre usa cand se deschise. In sfarsit ajunsese. Se ridica usor de la catedra.
Da, sigur, nu o credea, pentru ca stia adevarul, deci numai conta ce spune fata. Isi musca buza inferioara.
"Am uitat sarutul de buna dimineata." i-a soptit usor, apoi si-a dus doua degete sub barbia fetei ridicandu-i usor capul. Si-a lipit buzele de ale ei fara sa-i pese de privirile mirate ale celorlalti.
Da, o ignorase cand ii spusese de sarut, asa ca trebuia sa faca asta, mai devreme sau mai tarziu, si el chiar nu putea sa astepte atat de mult s-o sarute.
Asta era un fel de "scuze pentru azi de dimineata", si chiar ii parea rau, mai ales ca nu se comportase tocmai ca un iubit normal in tot acest timp. Erau de vreo trei sau patru zile impreuna si el nu se simtea chiar liber stiind ca trebuie sa pastreze totul secret. Era iubita lui si trebuia sa accepte, in plus nu erau staruri sa-si ascunda relatile de public. Erau liberi amandoi, bine doar el, fata inca nu era majora. Avea s-o tachineze mult cu lucrul asta.

Când auzi ceea ce el îi şopti afişă un zâmbet scurt, dar ea credea că asta era un fel pentru a-şi cere scuze, şi va păstra pentru mai târziu. Însă oh, cât se înşelase. Tresări imediat cum îi simţi degetele sub bărbia ei, încercând să-l împingă dar corpul ei reacţiona complet diferit faţă de creierul. El ştia ce face sau ceva a pus stăpânire pe el? O să-şi piardă slujba dacă face asta, şi pe deasupra, va răni inimile a tuturor fetelor din liceu. Nu ştia cum e să ai inima rănită, dar sincer, nici nu dorea să afle asta. Nu dorea să se gândească [,] că el o va părăsi vreodată din cauza altei fete, sau pentru că s-a plictisit de ea, ş.a.m.d.
A privit prin alte părţi imediat cum îl văzu că se apropie, dar ochii lui parcă o forţau să se uite în ei şi să rămână hipnotizată, şi aşa făcuse. Nu se mişcase, nu făcuse nimic altceva decât să-l privească în ochi. Şi în mai puţin de câteva secunde, buzele lui erau lipite de ale ei şi uite aşa îşi primi ea sărutul de bună dimineaţa. Oh God. Toate privirile erau mirate, şi auzi toate fetele din clasă oftând în acelaşi timp, unii fiind miraţi şi scoţând tot felul de sunete ciudate. Până şi băieţii făcuseră asta, ceea ce o surprinse pe Jaein cât de cât. Unii făceau fotografii, filmau şi unii începuseră să plângă. Bineînţeles, cei care începuseră să plângă erau fete. Însă, încercă să nu dea atenţie celorlalţi. Era mai mult decât şocată. Nu se aştepta deloc ca el să o sărute în faţa clasei. Ştia ce face? SIGUR CĂ NU. Ce profesor ar face asta? Dorea să-şi piardă locul de muncă sau ce? Având în vedere că până şi directoarea era o mare admiratoare de-a lui Shin, sigur îl va da afară. Sau nu? Din moment ce era admiratoare, trebuia să-l păstreze, mai ales că el era cel mai bun la muzică din toţi profesorii de aici, right? Bine, nici chiar cel mai bun. El se baza mai mult pe instrumente, dar era okay. Nu e ca şi cum Jaein s-ar fi făcut cântăreaţă or something like that. Şi nici colegii ei, ştia bine asta.
Mâinile sale acum nu mai erau pe lângă corp, ci pe pieptul băiatului, fiind la fel de şocată, însă reuşi să îşi închidă ochii pentru a simţi mai bine sărutul. Ştia bine că ăsta nu poate fi numit „sărut” ci mai bine zis un „pupic”, dar Jaein nu dorea ca sărutul de bună dimineaţa să fie aşa sec. Da, mai devreme a zis că nu îi păsa ce fel de sărut primea, dar lumea se răzgândeşte, iar Jaein face asta des în legătură cu lucruri aşa micuţe, mai ales când e vorba de săruturi.
După puţin timp, îşi despărţi chipul de al lui, însă mâinile erau tot pe pieptul lui, şi chiar îi strânse cămaşa în pumn. Era la fel de şocată ca mai devreme, şi nu înţelegea de ce a făcut asta de faţă cu toată lumea. Era ăsta un semn că chiar ţinea la ea? Maybe. OH HELL, JAEIN. Normal că asta însemna, şi-a riscat locul de muncă numai ce.
„Oh God, Shin.” Murmură ea şi îşi lăsă chipul în jos, nedorind ca el să îi vadă obrajii care prinseseră o culoare rozalie. Nu îi plăcea toată atenţia care erau asupra lor. Acum o să audă şi mai des insultele acelea care o scot din pepeni pe fată. Dar, ce mai conta?! Shin era alături de ea, chiar dacă uneori se comporta ca un tată. „...Tocmai ce ai frânt inimile a miilor de fete din liceu şi oraş” continuă ea, lăsând să-i scape un mic chicot de copilaş mic.

Da, stia, toti erau uimiti si da~ si ea era uimita. Probabil nu se asteptau, nu? Era un pupic, dar normal restul de "plata" avea sa il dea acasa. Oh~ Shin, fara ganduri perverse in clasa, defapt, catedra ii dadea cateva idei, probabil era normal la varsta sa sa aiba asa ceva in cap, dar incerca sa se abtina.
Dupa ce se departa de buzele sale se propti cu spatele de catedra si isi incrucisa mainile la piept, nici nu-si luase privirea de la ea. Nu de frica, doar ca-si imagina ce e in clasa in acel moment, dar mai era si faptul ca acum se simtea mai bine si o vedea mult mai frumoasa ca inainte, nu stia de ce. Era fericit.
"Hei! Macar au aflat asa, era mai rau daca aflau mai tarziu.." a dat "nevinovat" din umeri.Nu credea ca trebuie sa le dea lor o explicatie, era viata lui privata. Isi duse privirea prin clasa trecandu-si o mana prin par. Se ridica si o intoarse pe fata cu fata spre clasa ducandu-si mainile pe umerii sai.
"Deci...am avut putine probleme cu unele fete din clasa si spre mirarea voastra n-o sa va fac nimic, insa ar trebui sa va obisnuiti cu ideea ca aveti in fata viitoarea doamna Jung!" a spus simplu, desi ii venea sa rada. Constientiza ca tocmai spusese un lucru destul de mare, practic el se gandea la fata ca la viitoarea sa sotie. Hei! Locuiau impreuna,era un pas mare pentru fiecare, si se cunoscuse de cateva zile, in plus seara trecuta de abia se abtinuse sa nu faca vreo "boacana".

Începu a face cercuri cu un picior pe podea, privind încă în jos. Nu dorea să ridice privirea şi să vadă hărmălaia din clasă. Însă băiatul clar nu avea de gând să o lase pe fată să privească podeaua, nu? Exact. Asta fiindcă o întoarse cu faţa la clasă şi a spus că ea e viitoare doamnă Jung. OH GAWD, so greasy. Nu se aştepta la asta deloc, dar mai mult nu se aşteptase să audă „awww” din partea fetelor care li se păreau drăguţ tocmai ce făcuse Shin. Unele îi dădeau priviri fulgerătoare fetei, unele erau atât de bucuroase că ei doi sunt împreună. Nu era chiar aşa urâtă de toată lumea, asta pentru că Jaein era o fată drăguţă cu majoritatea persoanelor. Unele fete chiar o admirau, dar unele nu. Eh, în viaţă nu totul este aşa cum vrea Jaein.
„Shin! Stop” A început să chicotească în timp ce se întoarse cu faţa către băiat pentru a-şi ascunde obrajii şi de ceilalţi colegi, dar şi de el. Îşi ascunse chipul în pieptul băiatului. Era atât de... cute şi jenant în acelaşi timp. Jenant pentru că toată atenţia era asupra ei şi nimeni nu-şi lua privirea, iar cute pentru ceea ce a zis băiatul. Putea lua asta ca şi un gest romantic? Nu, având în vedere că erau toţi ăştia în jur, dar cute cu siguranţă. Acum dorea să îi spună cât de mult îl iubeşte, dar de faţă cu toţi colegii nu putea zice prea uşor asta.
Tot acest moment super cute a fost întrerupt de o fată care întrebase dacă puteau să plece în sala de sport. De obicei când un profesor decidea să nu se facă oră, toţi se duceau în sală şi se jucau cu mingile sau ce făceau ei. Jaein prefera să alerge sau să stea întinsă pe jos, ca o legumă ce se roagă să nu moară.
Nici nu aşteptase replica lui Shin, că toţi o luaseră practic la fugă către ieşirea din clasă, şi cum se şi aştepta, vreo două au intrat intenţionat în fată, aruncându-i privi fulgerătoare. Eh, se aştepta la asta. Nu o rănise, şi a dat pur şi simplu din umeri, apoi a scos limba la ele gen: Poţi să te oftici că el oricum e al meu. Şi imediat ce toţi plecaseră, se întoarse cu faţa la băiat. „Te iubesc, Shin” Îşi simţi inima bătând mult mai repede odată ce se apropie de el pentru a-l îmbrăţişa. Chiar îl iubea. E singura persoană pe care o mai iubea, deci trebuia să îl preţuiască mult. Enorm chiar.
Se îndepărtă puţin de el pentru a se aşeza cu fundul pe catedră şi continuă să-l privească. „Jung Jaein” spuse ea visătoare, şi îşi îndoi buza inferioară. Nu suna rău deloc, drept vorbind. Chiar se potrivea mai bine decât Kim. „Promite!” a continuat ea, întinzându-şi degeţelul mic către el. Se referea să promită că o va lua de soţie şi nimeni şi nimic nu va intervine între iubirea lor.

Era asa cute cum se rusina, ah~ Ii venea s-o manance, insa astepta dupa ce toti iesira din clasa isi duse mainile de o parte si de cealalta a fetei, proptindu-se de catedra.
"Promit! Ca o sa te cer in casatorie peste doi ani, de atunci e legal, nu?" intreba in gluma, prefacandu-se ganditor. Trebuia sa stranga bani in urmatorii doi ani, nu? Adica avea de gand sa aiba cea mai tare nunta, dar nu voia s-o faca in orasul asta. Probabil in orasul natal al fetei, sau..altundeva.
Dragostea lor chiar avea sa traiasca doi ani? Nu prea era sigur de asta , adica...prima dragoste si ultima? O prostie, nu credea. Dar daca in timp n-aveau sa-si piarda sentimentele unul pentru altul, asta era de bine.
Spera sa de vada peste muuuuulti ani, precum cuplurile de batrani ce se plimbau prin parc. I se parea dragut ca dragostea lor inca rezista dupa atatia ani si voia sa fie cu fata de mana prin parc pe la saptezeci de ani, desi nu prea credea.
" Eu mai am doua ore, deci..ne vedem acasa,okei? Daca se intampla ceva ma anunti!" spuse zambindu-i fericit, in sfarsit scapase de o povara.

Cât de mult se putea oftica [,] că nu e majoră! Dacă era majoră poate era privită în alt mod de băiat, nu-i aşa? Poate nu s-ar fi abţinut aşa mult din a face multe lucruri, sau ar avea mai multă încredere în ea. Oricum ar fi, Jaein o să-i demonstreze că este mai matură decât crede, şi o să realizeze că poate fi de încredere. Spera doar ca iubirea lor să rămână mereu aceeaşi, eventual să fie mult mai puternică şi să nu-i despartă nimic.
„Mhm. Ne vedem acasă, honey” se adresă băiatului şi îşi duse braţele după gâtul lui. Ciudat cum îi spusese că se întâlnesc acasă, dar niciunul dintre ei nu părea că are de gând să se mişte prea curând. Deh, acum nu mai trebuiau să se ascundă de toată lumea, şi asta era mult mai bine. Simţea că şi-a dat la o parte o piatră de pe inimă, şi sincer, era destul de fericită că unele fete se bucuraseră pentru ei doi. Nu se aştepta la asta deloc, deci chiar a fost o surpriză plăcută. „Probabil voi ajunge şi eu mai devreme, având în vedere faptul că nu am nicio carte la mine.” A continuat ea şi îşi îndoi buza, dându-se jos de pe catedră, împingându-l puţin pe băiat pentru a nu călca pe picioarele lui. Chiar dacă se dăduse jos de pe catedră, braţele ei erau încă în jurul gâtului băiatului şi îşi apropie chipul de al lui încet. „Alt sărut? Y’know, o să-mi fie dor.” A chicotit şi în secunda următoare îşi lipi buzele de ale lui. Avea nevoie de un sărut adevărat, nu doar o atingere a buzelor, deşi ştia că probabil ea va dori mai mult imediat după ce îşi va primi sărutul. Nu e vina ei, da? Nu e normal să se gândească la asta? HELL NAW. Bine, dar ce fată nu s-ar gândi la asta când Shin era în faţa ei, arătând mai bine ca niciodată? Putea să spună că adora când se îmbrăca în costum. Semăna mai mult cu raţo-cavalerul ei din vise.
A trecut la începu cu limba peste buzele lui, muşcându-i-o pe cea inferioară. Abea după asta începu să-şi preseze buzele asupra alor lui. Îl strânse mai aproape de ea, trăgându-l până la peretele din spatele ei. Se lipi cu spatele de el şi cum era şi normal –după părerea ei- a continuat să-l sărute de parcă asta era ultima dată când avea şansa asta. Nu se ştie niciodată cum se va schimba Shin şi nu va mai primi săruturi de la el, deci trebuia să profite din plin de fiecare dată când reuşea a-i atinge buzele.