Rezumarea primului mesaj :

Orele tocmai ce se terminaseră, dar cum destule examene urmau, avea nevoie de puţin ajutor la câteva materii. Ea nu credea aşa, bineînţeles, dar părinţii ei au zis că ar trebui să înveţe mai mult, iar cum Jaein este o fată ascultătoare, aşa a şi făcut. Până la urmă, îi plăcea să înveţe, deci nu o deranja să stea mai mult la şcoală. Oricum nu avea cu cine să iasă, pentru că nu avea niciun prieten sau prietenă şi decât să stea în casă, mai bine stă aici, la liceu.
Era îmbrăcată în uniforma liceului care era constituită dintr-o fustă scurtă şi o cămaşă albă fără mâneci lungi. Îi plăcea uniforma, doar că ura fusta aia cretină şi trebuia să aibe grijă de fiecare dată să nu se uite cineva pe sub ea când se lasă mai în jos să îşi ia ceva de pe podea, sau mai ştiu eu ce. Liceul ăsta era plin de perverşi care o speriau pe Jaein mai rău decât ar trebui.
Intră în clasă, cu căştile de la iPod în urechi, ascultând melodia 'Run' de la Epik High. Adorase melodia asta de mult timp şi încă o ascultă în disperare.
În clasă nu era nimeni, nici profesorul nu venise. Sau profesoara. Încă nu ştia cine o va medita, dar nu prea îi păsa ei atâta timp cât venea cineva.
S-a aşezat în prima bancă, trăgând un alt scaun mai lângă ea pentru a-şi întinde picioarele subţirele şi fine deasupra lui. Nu ar fi făcut aşa ceva dacă era profesoara/profesorul în clasă, fiindcă, Jaein este educată şi nu vrea să ţipe cineva la ea. Chiar dacă nu arată cum se simte, şi pare dură, de fapt este foarte dulce şi vulnerabilă.

De ce aproape adormea? si de ce avea ochii inchisi? Ofta cand ii auzi intrebarea.
"Nu intelegi deloc, nu?" rase fals din coltul gurii. Nu avea nevoie de o fata matura, bine, avea, dar nu astea erau gandurile lui. JaeIn oricum avea sa ramana aceeasi, nu trebuia sa se schimbe pentru el. Varsta sa oricum n-avea cum s-o schimbe. Termina repede de mancat si astepta ca fata sa faca acelasi lucru, avea de gand s-o duca in camera. Parea ca va aluneca in lumea viselor foarte repede, si sigur numai putea sa se tina pe picioare. Se ridica de la masa si isi puse farfuria in chiuveta. Ce era cu ea? Voia sa fie matura?Stia ca e vina lui pentru asta, dar nu voia sa se schimbe. Nu suporta ca o persoana sa se schimbe pentru el. Daca avea sa fie pe placul lui se plictisea repede de ea, se indragostise cu un motiv pe care nici el nu-l stia, daca avea sa schimbe si acest motiv la ea si el isi va pierde sentimentele? Nu, nu trebuia sa devina cum vrea el, putea sa ramana asa.

Să înţeleagă ce? El îi dădea de înţeles că îi plac fetele exact opuse lui Jaein, şi în plus de asta, vorbea cu Crystal noaptea târziu şi pe ea nu o băga deloc în seamă. Ce putea înţelege de aici? Că nu era îndeajuns de bună pentru el. Orice fată ar înţelege aşa.
„Dar nu vrei să fiu ca şi Crys -” Nu a mai apucat să termine ceea ce dorea să zică pentru că adormise cu capul pe masă şi furculiţa în mână. Nu apucase să mănânce prea mult, deci încă murea de foame. Aish, nu va putea să mănânce niciodată, right? Şi avea nevoie de medicamente cât mai repede altfel va ajunge la spital din cauza asta.
Nu visase nimic, asta pentru că nu stătea prea comod şi capul o durea şi mai tare decât mai devreme. Bine, poate că visase ceva dar ea clar nu putea să-şi dea seama ce e şi când se va trezi nu-şi va mai aduce aminte nimic. E aiurea, ea se abţinuse să nu adoarmă atâta şi acum, când trebuia să mănânce, adormise aşa uşor. O va lăsa acolo? O va duce în dormitor? Şi dacă o va duce în dormitor va sta cu ea sau va pleca unde are el treabă? Ea nu dorea să adoarmă, dorea să petreacă ziua cu el, eventual să iasă undeva să se plimbe, dar acum că adormise îi va fi greu să se trezească.

Ofta si o lua in brate, ducand-o pana in camera, o aseza foarte incet pe pat, era obosita, chiar nu dormise in seara aceea? Parea foarte slabita, se aseza langa ea.
"Prostut-o, nu trebuie sa fi ca nimeni, daca nu erai asa cum crezi ca ma m-ai indragosteam de tine?" intreba incet, desi stia ca fata nu il auzea. Ofta si ii puse capul pe pietul sau strangand-o mai aproape. Ii placea s-o simta langa el, se simtea mai linistit. Inchise ochii adormind intr-un final, chiar daca se chinuia sa numere oi sau alte lucruri. SI el era obosit, nu dormise prea mult, insa chiar se ingrijora de starea fetei. SI mana ei...probabil avea sa i-o trateze cand se treaza, o duruse rau, el incepe sa tipe daca se frigea, probabil trezea toti vecinii sa stie ca i s-a intamplat ceva. Avea sa plece mai tarziu, cand se scula, la farmacie, oricum la ora aceea nu era deschis, deci n-avea de ce sa faca asta.

Nu a simţit când a fost ridicată, dar parcă inima îi transmise că el făcuse asta. Era aşa moale acum, nu mai stătea pe scaun, iar capul nu o mai durea. Şi-a mişcat puţin mâna, realizând că este în pat iar Shin era lângă ea şi o ţinea în braţe. Asta era de ajuns pentru ea ca să poată dormi mai bine. Braţele ei erau acum în jurul băiatului şi îl ţinu la fel de strâns cum şi el o ţinea. Îi era dor să stea cu capul pe pieptul lui, el să o ţină în braţe şi să doarmă. Era un sentiment plăcut, se simţea iubită şi că el avea grijă de ea. Îi plăcea asta. Nu. Iubea asta.
În mintea sa se derulau tot felul de imagini cu ea, fiind la fel ca şi Crystal. Mai matură şi complet diferită şi nu îi plăcea. Tocmai ce zisese că nu avea să se schimbe pentru nimeni, dar de ce dorea să fie mai mereu pe placul lui? Poate că îi era frică [,] că el se va duce oricând la Crystal şi o va alege pe ea, pentru că e mult mai mult pe gustul lui, dar apoi se gândi că dacă lui îi plăceau aşa mult fetele mature, de ce a ales-o pe ea de la bun început? Nu părea el genul care să se cupleze cu Jaein şi apoi să o facă să sufere, mai ales că o şi luase la el în apartament, a avut grijă de ea mai mult decât a avut tatăl său în ultimii ani, deci Shin chiar era o persoană importantă.

Se simţea atât de slăbită, şi îi era atât de sete încât credea că o să moară în secunda următoare, aşa că deschise ochii, doar pentru a se uita la ceasul de la mână. Nu realizase că trecuse atât de mult timp. Era deja ora doisprezece şi ceva. Nu îi mai era somn, dar o durea şi mâna şi avea nevoie de medicamente, dar cum putea să-i zică asta? Nu ar fi înţeles, probabil. Deşi Shin e o persoană înţelegătoare. Îl privi cu nişte ochi de căţeluş, neştiind dacă să îi zică sau nu. Meh, o zi nu moare. Deci o să se ducă mai târziu să îşi cumpere, fără să ştie el. Ah, dar nu are bani. Şi nu poate să ia bani de la el fără să ceară. Erau ai lui până la urmă. Oftă scurt şi îl mişcă încet, pentru a atrage atenţia. Avea să-i spună despre alergiile ei, despre medicamentele pe care le lua şi de tot ce are nevoie pentru a putea fi sănătoasă.

Avea un somn dulce si se simtea linistit si calm, spera doar sa nu se trezeasca iar cu mana fetei pe cine stie unde, de data aceasta chiar numai avea de gand sa doarma cu ea, si el era un monstru in pat, dar fata-l intrecea cu mult.
Se trezi , caci fata il misca si dechise somnoros ochii zambind fericit.
"Dap?" intreba ridicandu-se in genuchi si isi intinse spatele. Avea nevoie de ceva, nu? Altfel nu il trezea, nu avea motiv practic. Se intinse pana la telefonul de pe noptiera citind ultimele mesaje, care erau tot de la Crystal, incepuse sa devina enervanta, o trata ca pe o prietena, dar ea era prea vorbareata, nu-l interesa trecutul ei si nu-i cerus nici macar detalii despre parintii ei, nu putea sa inceteze? Il enervau toate acele chestii. Scoase bateria de la telefon si o arunca pe un fotoliu din apropiere, introcandu-si zambind privirea spre fata. Ce putea sa-i doreasca mai mult de atat? Era dimineata, okei, dupa-amiaza, dar se trezise cu privirea la ea si asta il facea mult mai fericit.

Nu se aştepta să se trezească aşa repede, dar mult mai bine, nu trebuia să tragă prea mult de el, nu trebuia să îl ude şi nu trebuia să ţipe. Perfect, dar era destul de ciudat că el începuse să zâmbească. Părea bine dispus, iar asta o făcu şi pe fată să zâmbească într-un mod destul de timid şi îşi lăsă privirea în jos. Se simţea puţin rău că a trebuit să îl trezească, dar acum toate regretele dispăruseră. Îi era dor de zâmbetul acela al lui. Îl mai văzuse zâmbind, da, dar ultima dată când făcuse asta era din cauza lui Crystal. Aşa că, acum, se simţea ca un fel de învingătoare şi aproape că ridicase pumnul în aer ţipând că e cea mai tare.
Cum trebuia să zică? Că are nevoie de medicamente? Da, aşa trebuia. Dar trebuia să zică şi ce fel de medicamente, şi apoi motivul pentru care ia medicamente. O să-i spună tot. Nu e bine să ascundă ceva faţă de el, având în vedere că el are grijă de ea şi trebuie să ştie ce e mai bine pentru Jaein şi ce nu.
„Am nevoie de medicamente.” Începu ea, ducându-şi o mână la ceafă. Nu ştia dacă făcea chiar bine să-i zică asta. Chiar dorea să aibe el o iubită care ia medicamente? Dar ce contează asta, totuşi? Aish, gândurile ei aveau un război. „De când sunt cu tine nu le-am mai luat şi risc să ajung la spital din cauza asta.” A continuat ea, ţinându-şi privirea în jos. Nu dorea să înţeleagă că e vina lui pentru care ea nu lua medicamente, oh nu nu. În niciun caz. Era vina ei. „Dacă nu le iau, corpul meu devine prea slăbit şi dacă fac contact cu apa rece, răcesc rău de tot, sau nu numai apă rece. Orice. Mai ales vântul. Plus de asta... trebuie să ştii alergiile mele, nu?” Fata încercă să schiţeze un zâmbet dar a eşuat şi de această dată. Nu ştia sigur dacă el chiar dorea să afle toate lucrurile ăstea despre ea, dar mai bine ar asculta-o decât să ajungă cu ea la spital mai apoi şi să stea două săptămâni, cum a stat ultima dată. „Am alergie la blana de pisică, la fructe de mare, peşti şi uhm, cam atât. Mă iubeşti şi aşa, nu?” A ridicat privirea în final, îndoindu-şi buza inferioară.

Stop!Stop!Stop!Medicamente? Spital? Alergi? Wait, what?!!! Oh~ Shin, de ce n-ai intrebat-o mai devreme despre toate aceste lucruri? Defapt, de unde sa stie el? Dar acum era bine, nu? Se simtea bine, nu voia sa pateasca ceva. Ii depuse un pupic copilaresc pe frunte.
'Normal, ce crezi ca eu te tin de unica folosinta aici?" intreba bosumflat prefacandu-se putin suparat. Voia sa-i mai vada odata zambetul, cel de mai devreme era total fals, deci voia s-o vada zambind cu adevarat, pentru ca asa avea el sa se simta mult mai bine.
O pivi ingrijorata si se ridica din pat luand un caiet si un pix si i le intinse fetei pe pat.
" Scrie." o indemna zambind, referindu-se la numele medicamentelor, el nu stia ce sa-i ia, nu folosea medicamente, nici cand era racit nu-si lua medicamente, ceaiurile erau cele mai bune in combaterea gripei. Yep, yep, pentru el, dar fata chiar era sensibila spre mirarea lui.

A luat pixul în mână, ţinându-l atentă. Mâna sa era chiar roşie. Nu realizase că se fripse atât de rău şi încă se mira cum de nu ţipase. Ei bine, dacă era vorba să nu-l trezească pe băiat, putea să se şi înjunghie şi nu ar fi ţipat. Ştia cât de obosit era, adică să fim serioşi, muncise o grămadă. Şi la liceu, şi apoi şi în club şi a stat treaz toată noaptea, după cum se observase. Ei bine, acum au putut să se odihnească amândoi şi asta era tot ce conta.
„Aish jinjja...” A oftat lung când observă că nu prea putea ţine bine pixul în mână din cauza durerii aşa că l-a mutat în cealaltă mână. Putea să scrie şi cu stânga şi cu dreapta. Probabil el nu ştia asta despre ea, dar acum, a aflat mai multe decât s-ar fi aşteptat chiar şi ea. Aflase toate alergiile ei, de ce trebuie să ia medicamente şi acum a aflat că scrie şi cu ambele mâini. Meh, ar trebui să o asculte prin somn când zice secretele sale cele mai adânci. Atunci chiar ar fi interesant.
După ce scrise toate medicamentele, în total şapte, întinse caietul spre el zâmbind. „Gomawo. Scuze dacă te pun să cheltui aşa mult, dar majoritatea ţin destul de mult timp so... Uhm.” Îşi duse mâna la ceafă şi a zâmbit timidă. Chiar dacă ochii ei nu erau aşa mici, când zâmbea se micşorau şi arăta exact ca o pisicuţă. Când era mai mică, ochii ei nu erau aşa de mari, şi era deseori catalogată ca o pisică care avea ochii exact ca o linie şi nimeni nu putea face diferenţa dintre ea cu ochii închişi şi cu ochii deschişi.

Ii privi mana oftand, uitase complet sa se duca dupa pansament, dar parca avea in baie, defapt, cand venea vorba despre lucruri de acest gen, mereu avea dezinfectantul, cremele si pansamentele in baie. Da, se lovea des si era normal sa se aprovizioneze din timp. Rupse foaia din caiet si lua o geaca mai groasa pe el, avand in vedere ca afara nu era chiar asa cald. Isi lua si portofelul si il baga in buzunarul pantalonilor.
"Te duci in baie si vezi ca in dulapul de la oglinda gasesti tot ce ai nevoie pentru mana." spuse, apoi iesi din camera. El se cam grabea in acel moment, ii era frica de ce i se poate intampla fetei daca nu lua pastilele si chiar nu voia sa riste. Iesi din apartament si cobori grabit scarile, iesind dupa cateva minute si din bloc. Se indrepta spre cea mai apropiata farmacie si ii intinse lista farmacistei. Dupa ce i le dadu, se uita putin la ele citind diferite chestii, ofta si ii dadu plata pentru medicamente. Se intoarse repede in bloc si cand ajunse in fata usii o zarise pe Crystal stand acolo, stai, de unde stia unde locuieste?
Oh, Shin, esti bine? se auzi vocea ei parca ingrijorata, insa suna a mironosita si asta il enerva, ii sari in brate, acesta o privea destul de ciudat, ce era cu ea? Ce cauta aici si de ce il luase in brate? Oricum nu prea putea s-o indeparteze cu punga cu pastile in mana.

Ah, uitase complet că şi mâna ei trebuia să fie tratată cumva, altfel o să se umfle cât de curând. A dat din cap că înţelesese şi se ridică imediat ce el ieşi din apartament. Îşi dădu cu câteva creme după ce se spălă pe mâini cu apă rece, pentru că dacă se spăla cu apă caldă o ustura. Doar că, i se făcuse cald imediat ce terminase cu mâna sa şi a deschis geamul la dormitor. Era un aer închis înăuntru, având în vedere că nici ieri şi nici azi, niciunul dintre ei nu deschise geamul.A respirat aerul curat şi rece, apoi se aşeză pe pat cu Jjangie în braţe. Se întreba când vine Shin, dar imediat se auzi soneria de la uşă. Probabil e Shin şi şi-a uitat cheile, sau ce? De ce suna la uşă? Aish. În fine, faza bună e că a venit. Se ridică veselă de pe pat, oprindu-se când ajunse în faţa pragului pentru că se ridicase aşa de repede şi brusc încât o luase ameţeala. Ba chiar, vedea numai alb acum şi asta o speria puţin. Nu mai văzuse alb până acum din cauza că ameţise, deci era ciudat, dar după câteva secunde îşi reveni la normal şi se duse să deschidă uşa. O deschise repede păstrându-şi acelaşi zâmbet pe faţă. „Shin-ah, de ce ţ-” Se opri imediat când văzu scena din faţa ei şi rămase cu gura căscată. Crystal era prinsă de gâtul băiatului, el fiind cu pungile în mână. El nu o ţinea în braţe, adică avea mâinile lângă corp cu pungile cu medicamente, dar ea era agăţată de gâtul lui. A stat aşa câteva clipe, simţindu-şi cum inima i se strângea puternic din cauza durerii. Nu ştia ce caută Crystal acolo, nu ştia de ce se îmbrăţişau acum când ea era atât de slăbită şi nici nu putea ţipa, sau a face ceva pentru a o îndepărta pe acea Crystal. Okay, deci presupun că el o alese pe ea, nu? Dacă nu, atunci ce se întâmplă?
„Shin...” Îi mai rosti o dată numele, observându-se cât de rău se simte şi cât de mult o doare inima văzându-l îmbrăţişându-se cu o altă fată, mai ales Crystal. Ea, când îi auzi vocea lui Jaein se întoarse cu faţa înspre ea şi afişă un zâmbet de parcă ştia că Shin era iubitul ei, parcă făcându-i în ciudă. „Probleme?” a întrebat Crystal, iar Jaein nu făcu nimic altceva decât să dea din cap în semn că nu în repetate rânduri. Ea ştia că e verişoara lui, deci dacă Shin nu dorea să îi spună încă de faptul că Jaein e de fapt iubita lui, nu o să zică nici ea nimic. Dar simţi cum în ochii ei apăreau câteva lacrimi pe care încerca cu greu să le stăpânească. Îşi duse mâna la ochi, ţinându-şi-o pe cealaltă pe clanţă. „Mianhae” şi cu asta, a intrat în apartament, privindu-şi picioarele. Ce era în neregulă şi de ce se îmbrăţişau? Iar acea Crystal de ce se uita cu acel zâmbet la ea? Ce făcuse Jaein, de fapt?

"Hei! Da-mi drumul, trebuie sa..-" nu apuca sa termine propozitia ca o vazu pe JaeIn, stai, ea cu siguranta nu intelegea ce se intampla. Aish~ Ce moment perfect, probabil cel mai "perfect" din intreaga lui viata. Stai, cum adica "probleme", ce avea de gand sa faca si...JaeIn, oh nu, acum sigur nu avea sa-l asculte deloc si sigur avea sa spuna ca e un mincinos, oh, ura chestia asta. O dezlipi pe fata de el si chiar daca stia ca nu e tocmai frumos sa faci asta, o plesni, okei, intrecuse orice masura, dar oric epersoana, ce o sperie, o supara, sau o face pe JaeIn sa planga, merita batuta, dupa cum credea el.
Era un inger de fata nu merita sa planga si inima lui se simtea tot mai mica in acel moment. O privi pe fata din fata lui cu ochi reci, de parca tocmai voia s-o omoare, ii facu semn sa plece si tocmai asa facu, probabil de frica. Se calma si batu incet la usa.
"JaeIn.." ii pronunta incet numele, nu stia ce sa-i spuna, nu stia cum sa inceapa mai precis. Se lipi cu spatele de usa privind tavanul.
"Daca-ti spun ca nu a fost ceea ce crezi? Pare o replica vechie, nu? Mda...asa credeam si eu.." rase fals din coltul gurii, spera ca fata il aude si il lasa sa-i dea o explicatie.

Se lipi cu spatele de uşă ducându-şi o mână la piept. Ah, de ce durea atât de rău?Nu înţelegea cum putea să fie ea mereu ce rănită, cea care suferă mereu enorm.Nu îi plăcea să fie mereu ea care plânge din orice lucru. Ea suferea cel mai mult şi totul a început de când el o cunoscuse pe Crystal. Sincer, nici nu credea că ea îl plăcea pe Shin întradevăr, ci poate doar cum arată. Aşa îl plăceau toate fetele, doar pentru aspectul lui, pe când Jaein se îndrăgostise de personalitatea lui mai întâi. Era probabil unica fată care se îndrăgostise de el din cauza asta, chiar dacă el se comportă urât uneori, chiar dacă o răneşte enorm. El o rănea, dar tot el o făcea să se simtă foarte importantă după aceea. El o făcea să se simtă mereu mai importantă.
Acum nu se aşteptase că dacă va deschide uşa va da de el şi Crystal îmbrăţişându-se. Simţea că e numai vina ei, pentru că o văzuse mai mult pe ea călare pe Shin. Shin nu făcea nimic decât stătea, dar asta o enervase. De ce nu o îndepărta? Aish, ce greu e. De ce e aşa greu să înţelegi un băiat?
Îl auzi când începuse să vorbească şi oftă neştiind dacă să deschidă uşa sau nu. Dar, o deschise imediat după ce îşi scoase telefonul. Nu, nu avea să îl bată cu el în cap după cum zise de câteva ori, doar a pus la cronometru.
„Ai un minut pentru a-mi explica totul. Dacă nu ştii să explici, atunci... atunci, aish, i don’t know. Deci, de ce vă ţineaţi în braţe?” întrebă ea imediat şi îşi şterse ochii doar pentru a nu lăsa lacrimile să curgă pe obraji. Se săturase să fie aşa de emoţională şi sensibilă, dar starea în care era acum îi făcea şi mai rău pentru sănătate, deci de asta încerca să fie cât mai calmă posibil.

Stia ca nu avea cum s-o linisteasca pe fata prea repede, si nu voia s-o vad plangand. Lasa privirea in jos cand dechise usa, nu stia ce sa-i spuna mai exact. Ii intinse pungile sperand sa le accepte, doar erau ale ei.
"Era aici cand am venit si pur si simplu mi-a sarit in brate, nimic mai mult, crezi ca te-a tinde doar de unica folosinta? Nu am motiv JaeIn, n-am motiv sa te tin degeaba, nu sunt of ire care sa imparta totul sau sa ofere ceva, dar nu cred ca stiai asta, nu?" spuse calm, ducandu-si o mana la ceafa si incerca sa zambeasca. Era probabil prima data in viata lui cand tonul ii era asa de calm si de cald, era parca linistit, insa nu era chiar adevarat. Nu-si aducea aminte sa-i mai fi pronunat vreodata numele, ah, probabil cand a strigat-o prin parc, in rest..nu.
Isi tinea ochii atintiti spre podea stiind ca probabil fata plange, orice lacrima de a ei il facea sa se simta precum un criminal si nu era un sentiment tocmai placut.

Revenind iar la medicamentele fetei, ea nu avea voie să fie prea fericită, tristă sau să plângă mult. Ăsta era un alt motiv pe lângă că nu ştia cum să îşi facă prieteni. De asta nu stătuse prea mult cu persoane, pentru a nu fi bucuroasă prea mult, sau prea tristă, sau să fie nervoasă. Dar nu îşi poate controla sentimentele. Nimeni nu poate face asta,drept vorbind. Era prea greu, iar ea de când îl cunoscuse pe Shin, cunoscuse şi iubire, fericire, tristeţe, durere şi nervozitate, acum dezamăgire. Dar vorbele băiatului chiar aveau un sens, totuşi. Adică, ea când deschise uşa, o văzuse pe fată agăţată de Shin, deci pe moment a decis să creadă ceea ce zise băiatului, deşi încă simţea că o doare inima. De fapt, o durea tot. Cap, mâini, picioare, stomac, inimă, tot ce era în ea. Avea nevoie mai repede de pastilele ălea şi nu să stea de vorbă cu el. Aşa că, a dat din cap în semn că înţelese şi se duse către bucătărie, scoţându-şi din pungă medicamentele. Le privi atentă, părându-i aşa rău că trebuie să fie atât de slabă şi să nu aibă nicio putere. Oftă scurt şi îşi scoase din fiecare cutie câte o pastilă, unele dizolvate în apă şi unele care trebuiau să fie înghiţite sau ronţăite.Ştia că nu se va face bine imediat, ci abea peste câteva minute, eventual ore, dar asta nu însemna că trebuie să stea neapărat pe loc.
„Încă mai ai de gând să vorbeşti cu ea?” A întrebat Jaein, în timp ce îşi ronţăia o pastilă care era atât de amară încât credea că va muri imediat din cauza ăleia. Chiar dacă lua acele pastile de mult timp, încă nu suportase acel gust amărui al acelei pastile. De ce nu putea fi dulce? Oh right, pentru că putea face diabet imediat, de asta nici nu mânca prea multe dulciuri. Ah, pe cine păcălesc? Jaein tot timpul mânca [,] câte ceva dulce când se plictisea, dar nu credea că va putea face diabet tocmai ea.

Continua sa-si tina capul in jos si intra in apartament, nu se simtea tocmai acasa, probabil nu acela era cuvantul pe care-l cauta el. Isi dadu jos geaca si o arunca pe canapea asezandu-se si el mai apoi. Isi duse mainile in cap proptindu-i coatele de genuchi.
"Nu.." a raspuns incet, asta era raspunsul pe care-l voia fata, nu? Deci...practic pa acela il daduse. Era vina lui, mereu se simtea vinovat de aceea avea intentia sa dea vina pe fata, pentru ca toate picau pe capul lui.
A luat un caiet si un pix incepand sa scrie niste versuri, numai asa se putea calma si asa isi putea exprima mai bine sentimentele pentru ea. Muzica era singura lui scapare, desi muzica era pentru toata lumea evadare din necaz.
Foaia incepu sa i se ude, atunci observa si el ca plange, de ce? Nu stia probabil totul era nedrept pentru el si inca nu traia asa cum visase mereu. Zambi din coltul gurii continuand sa scrie, cine mai baga lacrimile in seama?
"Imi poti face un ceai, te rog? Cred ca am racit." a spus cu o voce mai mult stinsa, numai avea putere sa vorbeasca, deci trebuia sa termine melodia cat mai repede.

Nu e ca şi cum îl obliga să nu mai vorbească [,] cu Crystal, dar era o prefăcută, Jaein şi-a dat aşa uşor seama de asta şi se întreba cum el nu. Dar bineînţeles că dorea ca el să nu mai vorbească [,] cu ea. Simţea că acea fată avea de gând să i-l fure pe Shin cât mai repede posibil şi va profita de el, apoi o va face pe fată să sufere. Nu mai dorea să sufere, ea credea că în ăstea trei zile suferise destul, nu-i aşa? Încă nu trecuse peste faptul că mama ei murise, doar încerca să nu mai arăte cât de mult suferă. Suferea mai mult pentru că nu apucase să o vadă de mult timp şi nu îi zise nimic. Era... trist. Nu apucase să-şi ia nici măcar la revedere de la ea. A înghiţit în sec şi termină cu pastilele, răsuflând uşurată mai apoi. Era cât pe ce să se întoarcă la băiat, dar îl văzuse pe canapea, scriind ceva şi... wait. Plângea? De ce plângea? Gosh, dar el era încă frumos. Era încă perfect în viziunea lui, dar inima i se strângea când îl vedea aşa. Se prefăcu [,] că nu a văzut atunci pentru că el îi ceruse să-i facă un ceai şi se întoarse la aragaz, punând mai întâi puţină apă la fiert, apoi adăugând un pliculeţ de ceai de lămâie. Ea primea mereu ceai de lămâie atunci când era răcită, deci sigur îi va face bine. Nu a pus zahăr pentru că habar nu avea unde este, dar oricum era mult mai bun aşa. A gustat puţin, schimbându-şi imediat ideea. Nu e chiar aşa bun, aşa că începu să caute zahăr, dar în loc de zahăr dădu de miere.Hm, o să fie mai bun aşa... A pus o linguriţă de miere şi amestecă, apoi gustă. Yummy, era chiar bun. Nu era prea dulce, dar era perfect aşa. Se întoarse la el, cu cana de ceai şi în cealaltă mână avea un şerveţel. S-a aşezat lângă el şi afişă un zâmbet. „Here” După ce îi dădu cana, îi şterse lacrimile de pe faţă cu atenţie şi în final îi dădu un pupic scurt pe buze. „I love you” îi şopti fata pe un ton călduros şi îşi puse o mână pe obrazul lui. Probabil ăsta era un fel de a-i spune că îl iartă –chiar dacă el nu făcuse nimic- şi că e totul în regulă.
Îşi lăsă privirea asupra caietului din faţa băiatului, dar problema era că era atât de ud că abea se mai înţelegeau unele cuvinte. Nu a vrut să citească, dar curiozitatea o roase aşa că citise un singur cuvânt. Nu putea înţelege ce e cu el, aşa că a ridicat privirea spre băiat. Îşi putea da seama uşor că îl întreba prin priviri ce scrie, dar dacă nu avea să-i răspundă, era în regulă. Nu trebuia ea să-şi bage mereu nasul peste tot.

Era nebun? Un barbat in toata firea nu plangea, dar asta era problema Shin, nu era tocmai un barbat, desi credea ca se comporta matur, deicizile sale erau mereu unele copilaresti, si chiar si comportamentul sau era acelasi, chiar daca el se credea matur.
"I love you too." zambi larg privind-o si lua cana cu ceai in mana gustand din lichidul dulce.
Isi ridica privirea sre ea, nu, n-avea de gand sa-i spuna ce face, asa ca inchise imediat caietul. Se aseza turcesc lasand capul in jos.
"Scuze, chiar sunt un iubit oribil, nu?" intreba incet, stia ca fata mereu ii repeta asta atunci cand se certau, si el chiar era inca un copil, orice cuvant il punea la suflet. Mai ales daca venea de la ea, persoana iubita lui. Shin nu se maturizase niciodata, doar incerca sa ascunda faptul asta.

Zâmbetul i se mări încetul cu încetul când băiatul îi zise că şi el o iubeşte. Modul în care o zicea, tonul lui, o făcea să o ia razna şi chiar credea asta. Era imposibil să nu-l crezi pe Shin când el se uită aşa frumos la tine, right? Aşa se gândea şi Jaein. Avea o sclipire în ochii lui ce o făcea să creadă tot ce zice el, dar bineînţeles, nu îi va zice asta, ca să nu profite mai târziu de acest lucru.
Şi-a lăsat privirea în jos când observă că îşi închise caietul şi îşi îndoi buza inferioară. Tocmai ce îi ignorase întrebarea, şi acum era şi mai curioasă, dar nu avea să se uite fără ca el să ştie. Pe chipul lui Jaein apăru un mic zâmbet, apoi chicoti. Nu se aştepta ca el să creadă tot ce îi zicea ea. Normal că nu era cel mai oribil iubit, ba din potrivă. Dacă era oribil, nu ar fi luat-o în apartament la el, nu şi-ar fi găsit un alt loc de muncă doar pentru a o întreţine şi pe fată şi nu ar fi avut grijă de ea mai mereu. Cum să fie tocmai el un iubit oribil? Jaein spunea asta doar ca să-l tachineze. Îl iubea prea mult ca să spună că e oribil.
Îşi puse capul pe picioarele băiatului, apucându-i mâna într-a ei. Era atât de caldă faţă de a ei, iar asta îi plăcuse cel mai mult.„Ce tot vorbeşti, Shin? Normal că nu eşti. Eu doar te tachinam, atâta tot. You’re the best!” A continuat să zâmbească şi îşi ridică ambele degete mari de la mâini, apoi îl îmbrăţişă călduros. Aish, ce lovey dovey au devenit amândoi dintr-odată, mai rău ca în drama la care se uita fata azi noapte.Dar îi plăcea aşa, trebuia să recunoască.

Zambi slab privind-o, nu credea ca doar il tachina, poate chiar era un iubit oribil, nu-i cumparase niciun caodu, nici macar o floare, in plus vorbea cu diferite fete si o facea mereu sa planga, trebuia sa se revanseze si melodia pe care o scrisese era tocmai buna pentru asta. Insa nu avea sa i-o cante acum ,probabil mai pe seara sau in alta zi.
"Te simti mai bine?" intreba zambindu-i, voia sa mearga la o plimbare prin parc cu ea, macar sa arate a un cuplu normal pentru o zi, caci el se comporta de parca nici nu avea iubita, si sigur pe fata o deranja asta, era si normal. Nu credea ca ei chiar fac acel cuplu potrivit precum in drame, insa conta ca macar fac un cuplu. Chiar daca probabil nu era baiatul la care visase fata de mica, spera s-o poata face fericita macar o zi, daca nu toata viata.

Drept vorbind, nu se simţea chiar atât de bine, încă o durea puţin mâna şi se simţea la fel de slăbită, dar încetul cu încetul îşi va reveni, deci asta nu o va opri să petreacă timpul cu el. „Yup, mă simt mai bine. Mă simt atât de bine încât aş putea să mă fac ninja! ...Okay, asta e ciudat.” Îşi întinse picioarele pe spătarul canapelei, rămânând cu capul pe băiat. Da, avea o poziţie ciudată dar stând cu picioarele în sus se simţea mai relaxată. Seriously, era cea mai tare poziţie. Acasă obişnuia să stea cu picioarele pe pereţi, dar bineînţeles că se poate acomoda şi cu picioarele pe spătarul canapelei. „De ce?” a întrebat ea după puţin timp începând să-l streseze din nou cu aegyo-ul ei eşuat care era puţin drăguţ. Puţin. Şi nu tot timpul! Uneori îţi venea să o iei la bătaie cu pernele când îi vedeai acel aegyo. Nu făcuse niciodată aegyo. Prima dată când făcuse aegyo a fost în faţa lui Shin care o ignorase complet! Se mulţumea şi dacă arunca [,] cu ceva în ea, nu neapărat să zică [,] că e cute sau ceva de genul ăsta. Nu e ca şi cum primise aşa multe complimente, deci se obişnuise mai mult fără ele şi probabil o va bufni râsul când el îi va zice că e frumoasă, cute, sau chestii de ăstea.
În final, se opri şi îşi lăsă picioarele jos, şi reveni la o poziţia normală. Mda, aţi vrea voi. Stătea la fel de ciudat ca de obicei. Se aşezase pe o parte ca să poată sta faţă în faţă cu băiatul şi se sprijini asupra lui. Nu îşi găsea aşa uşor poziţia, deci trebuia să stea în mii de feluri până să se simtă ea confortabil.

"You are cute..." spuse precum un copil mic prefacandu-se ca-i transmite un sarut prin aer. Era draguta tot timpul si de abia acum observase si el asta, era aproape de ea si gandul nu-i disparea niciunde. Era atat de frumoasa , mai ales ca acum pana si ultima celula din corp o admira pe fata.
Okei, Shin, mult prea romantic, inceteaza! Nu e genul tau sa te gandesti la asta, ofta precum un indragostit, apoi dadu negativ din cap.
"Spune-mi mai multe despre tine, daca trebuie sa-ti mai iau ceva de alergie, daca mai ai vreo boala.." trebuia sa se intereseze de acum, caci fata nu prea parea ca-i spune totul. Si chiar nu voia sa se trezeasca la spital avand grija de ea, din cauza ca nu-i cumparase nu stiu ce pastile, sau nu-i daduse ceva anume de mancat.
Nu voia sa se ascunda de el, cum nici el nu se ascundea de ea, trebuiau sa se accepte cum sunt daca tot insinuau ca ei doi se iubesc, nu?

A făcut ochii mari când el îi spuse că e cute. „HAHA, eu. Cute? Shin, ar trebui să-ţi verifici vederea. E un caz urgent” O bufnise râsul. Se aştepta să reacţioneze aşa pentru că nimeni nu îi mai spusese asta vreodată şi nu se obişnuia cu ideea. Dar se simţea bine ca el să îi zică asta, chiar dacă era destul de ciudat. „Tu eşti mai cute decât mine” a zis după şi dădu din cap ca şi cum aproba cu propria persoană. Normal că el era mai cute decât Jaein, de fapt, mult mai perfect decât ea şi se mira cum cineva ca el se îndrăgostise de ea. Noroc? Maybe. Poate destin. A dat din umeri în mintea sa şi în câteva secunde se aşeză deasupra lui pentru că aşa putea sta mai confortabil şi îl putea privi în ochi. Mâinile şi le puse după gâtul lui şi îl privi atentă în ochi, parcă în clipa următoare avea de gând să îl mănânce cu totul.
Alergii, boli? Ah, erau multe de povestit. A dat din cap şi îşi închise ochii pentru o clipă, concentrându-se. „Păi. Răcesc repede, deci iarna sau când e mai frig trebuie să am grijă să mă înfofolesc cu o grămadă de haine, la fel şi noaptea. Trebuie să am o pătură deasupra mea sau altfel răcesc şi mie îmi trece foarte greu. Cel mai mult m-a ţinut răceala două sau trei luni. Aşa... Uhm, am probleme cu inima sau ceva de genul şi pot face din cauza asta diabet cel mai uşor. You know... bate mult mai repede decât a ta, de exemplu şi trebuie să mănânc cât mai puţine dulciuri dar sunt prea bune. Nu trebuie să fiu prea fericită, tristă, nervoasă, dar de când te-am cunoscut am fost şi PREA fericită, tristă, şi nervoasă, dar asta nu e chiar aşa o mare problemă. Ăăă, am alergie la gemul de prune, şi la portocale. În schimb, lămâile îmi fac bine de fiecare dată când răcesc sau am o altă boală.” Termină într-un final discursul său foarte lung şi răsuflă uşurată. Poate îl speriase, dar el ceruse să-i zică toate alergiile şi bolile pe care le are.

Incerca sa tina totul minte, insa ii era cam greu, retinuse ceva legat de raceala, deci trebuia s-o fereasca de frig, si...cu emotile. Ofta, era cam greu pentru el, okei, trebuia sa aiba foarte mare grija ce ii spune si cum se comporta cu ea.
"Sa clarificam unele lucruri, ca sa nu patesti nimic numai baga in seama orice fata care se da la mine sau care-mi sare in brate,. Asta nu inseamna ca si eu o sa sar pe ele, pur si simplu nu trebuie sa le bagi in seama. Daca nu voi mai avea sentimente pentru tine iti voi spune. Mai este o chestie pe care o sa ti-o spun doar acum, nu vreau sa aptesti ceva mai incolo, deci va fi practic singura data cand o sa ti-o mai spun, te iubesc mult si nu cred ca voi alege alta fata in locul tau, caci nu exista nici o persoana in lume care sa-ti poata lua locul, daca voiam o fata matura gaseam peste tot, dar e te-am ales pe tine cu un motiv si daca o sa te schimbi probabil o sa dispara si acel motiv pentru care te iubesc..." facu o pauza, caci vorbea repede si incepuse sa-l doara gatul si sa i se usuce.
"..so..astea fiind spuse, tu nu trebuie sa pui la suflet orice prostie pana n-o auzi din gura mea cu sinceritate, okei?" zambi larg sperand ca fata intelesese ceva din ce a zis el.

Aw, so cute. Îi dăduse lacrimile, o emoţionase modul în care îi spuse aceste lucruri şi acum nu va mai regreta faptul că îl iubeşte aşa mult. Dar, cum putea ea să ignore fetele ce se dau la el? Jaein vrea să-şi marcheze proprietatea privată. Şi ştia şi cum să facă asta. „Okay, dar trebuie să fac ceva.” Se ridică şi se duse pe o noptieră din dormitor luându-şi markerul său permanent şi se întoarse la băiat, aşezându-se deasupra lui ca mai devreme. Îi prinse mâna într-a ei şi scoase capacul cu ajutorul dinţilor. „Dacă nici asta nu funcţionează, atunci renunţ!” îşi îndoi buza inferioară şi îi prinse degetul inelar, desenând în jurul lui ceva care semăna cu un inel. Ştia că era patetic, dar de la depărtare chiar părea un inel okay. O bufni râsul şi lăsă markerul lângă ea. „Ultima chestie şi planul meu e gata.” A chicotit, lipindu-şi buzele de gâtul lui. Cred că ştiţi ce a urmat, right? Îl muşcă din acelaşi loc, lăsându-i iar urmă , acum observându-se mult mai bine. Nu putea să fie acoperită acea urmă nici de o cămaşă, tricou sau orice altceva, decât de un fular. Asta era bine. După ce îl muşcă, a trecut cu limba peste exact cum făcuse băiatul ieri seară doar că el o făcuse mai... pervers. „Ah, încă ceva. Dacă te îmbrăţişează cineva, trebuie să speli hainele cu mult detergent şi să le dezinfectezi, şi te atingi de mine doar a doua zi, KAAAY?” A zâmbit. Bine, era o glumă asta. Sau nu. Dar oricum nu dorea să îl îmbrăţişeze altcineva. Îl strânse în braţe şi îi şopti la ureche că îl iubeşte mai mult. Îl privi adânc în ochi, foaaarte intens , iar în secunda următoare, îşi lipi buzele de ale lui, trecând cu limba peste ele mai întâi pentru a le simţi din nou gustul dulce.

Stai! Cum?! De ce sa-i deseneze chestia aia pe mana, cand puteau sa-si ia inele de cuplu? Adica, lumea avea sa vada ca sunt impreuna si nici o fata nu se putea da la el vazand acel inel.
Oh, nu~ Inchise ochii stiind ce urmeaza cand il musca de gat, auci~ Durea de fiecare data, avea pielea sensibila pentru un baiat, se inrosea repede si semnele nu prea dispareau de pe corpul lui. Uneori se credea fata, WEIRD!
Incepu sa rada cand o auzi si dadu afirmativ din cap, deci clar trebuia sa-si spele hainele pe care le purta cand era atins de fete. SI...trebuia sa aiba grija ca parfumul lor sa nu se imprime in hainele sale, altfel sigur o patea.
Simtea ca avea sa se piarda in ochii sai mari, defapt..foooaaarte mari, ii iubea pur si simplu, pareau de cristal si parca picai in alta lume, probabil cea a lui Alice. Uhm..nu i-ar fi placut, ura povestea aia.
Okay, era mai perversa decat era el si o stia bine, chiar daca facea pe fata inocenta, stia ca nu avea ganduri tocmai ortodoxe cu el, de aceea incerca sa se abtina.
Ii raspunse la sarut ducandu-si mainile pe spatele ei.