Rezumarea primului mesaj :

Hwaeyo ajunsese încă de la prima oră în sala de desen, foarte dornică de a se apuca de lucru. Era una din pasiunile ei, încă de mică, dar ştia că mai are mult de muncit dacă vrea să ajungă să picteze mai bine decât acum. Ei nu prea îi plăcea cum se descurca, dar mă rog, ei niciodată nu îi plăcea nimic din lucrurile făcute de ea.
Din păcate, profesorul continua să întârzie şi deja trecuse un sfert de oră. Poate uitase că are oră? Sau... să fim serioşi, cine s-ar deranja pentru o singură elevă? Se tot uita la acele ceasului care păreau că se mişcă din ce în ce mai încet, lucru ce o făcu să ofteze lung. Se întinse ca o pisicuţă, apoi căscă uşor. Îşi pregăti degetele pentru lucru şi luă o pensulă în mână. Dacă tot era singură şi murea de plictiseala, trebuia să şi facă ceva.
Îşi puse câteva culori pe paletă, apoi, pur şi simplu, începu să facă nişte dungi pe coala albă din faţa ei. Nu avea nici o idee, îşi mişca mâna aiurea, dar combinaţia de culori era chiar interesantă. Ah, ce face plictiseala din om. Mai mult de atât, începuse să şi fredoneze un cântec. Dacă ar fi intrat acum cineva peste ea, sigur s-ar fi speriat, pentru că nu avea o voce prea strălucită, sau cel puţin aşa i se părea ei.

Oricum ar trebui sa dormi. Mâine mergi la şcoală, nu?
Hwaeyo tăcu după aceea, nu dorea să-l streseze pe Shun doar pentru că brusc devenise aşa vorbăreaţă. Continuă să mănânce şi în final îşi termină şi supa. Acum era timpul pentru prăjiturile cu răvaşe, preferatele ei bineînţeles.
Luă una din care şi muşcă, apoi un mic bileţel ieşi la iveală. Pe el scria:
Fericirea şi dragostea te vor lovii în faţă chiar atunci când nu te aştepţi.
După ce citi, cu voce tare, tânăra începu să chicotească, iar când văzu cuvântul a lovi, se gândi chiar la accident.
Mda, drăguţ. Rândul tău!

"Da , mâine trebuie să merg , ca să nu fiu concediat." murmură acesta rupând o prăjiturică în două, băgând ambele bucăţele în gură , mestecându-le. Rămase cu bileţelul între degete aşteptând ca prima ce citeşte să fie fata.
Zâmbi uşor , poate că aceste răvaşe chiar erau pe bune , dar niciodată nu şti!
Acum era rândul lui, desfăcu micuţul bileţel şi citi deloc amuzat:
" Şi în ultima clipă , vei şti să iubeşti. " Nu prea îşi dădea seama ce vroia să spună acel bileţel. El nu prea ştia ce este aia iubire , iubise , dar iubise în felul lui... nu ştia să fie blând şi răbdător. El era grăbit, pervers şi de multe ori neîndemânatic în ceea ce priveau cadouriile.

Hwaeyo privrea nerăbdătoare bileţelul, iar când acest fu desfăcut, îşi opri respiraţia, fiind foarte nerăbdătoare. Ascultă fiecare literă, fiecare cuvinţel rostit. Ea chicoti scurt. Era amuzant cum la amândoi scria ceva legat de dragoste, dar poate că era şi adevărat. Niciodată să nu spui niciodată.
Ah, răvaşele astea... oricum mersi pentru masă, a fost foarte bună!
Tânăra afişă un zâmbet larg, iar ca şi un mulţumesc, îl sărută pe obraz, scurt. Ar fi făcut-o şi pe buze, dar ceva o oprea, probabil timiditatea şi faptul că el era mult mai mare şi mai experimentat ca ea. Avea momente în care o intimida, însă Hwaeyo chiar începuse să aibă sentimente pentru el. Nu era deloc ca ceilalţi băieţi, el avea ceva special care o atrăgea, care o făcea să-l placă şi în cele din urmă să ajungă să se îndrăgostească de Shun, profesorul ei.

El unu , nu credea în chestiile astea scrise în răvaşe. Numai prostii and stuff , după el , dar de foarte multe ori acele răvaşe aveau o dreptate extremă.
Se ridică de pe pat strângând tot ce era de strâns şi o ajută pe fată să se bage sub pătură pentru a dormi. El...el probabil va dormi în camera de oaspeţi pe canapea , sau cine ştie cum.
Adăugă un zâmbet şters şi o privi pe fată , o sărută scurt pe frunte şi îi ură apoi:
"Somn uşor ,mititico." se ridică de peste chipul ei şi plecă spre camera de oaspeţi.

Mersi... pentru ajutor, îi spuse, cu un zâmbet larg după ce o ajută să se aşeze pe pat. Era aşa comod şi cald, nu ca cel de la spital. Era bine să aibă cineva grijă de tine, mai ales el. I se părea foarte atent, chiar şi la cel mai mic detaliu, iar când îl privea, inima ei bătea atât de tare încât era gata să explodeze, în timp ce fluturaşii îi mişunau prin burtică. Era clar: se îndrăgostise de el.
Ea încă nu i-a urat noapte bună şi la oprit din drum.
Stai! Tu unde dormi? întrebă, pentru că nu mai văzuse decât o canapea în toată casa şi era destul de micuţă, probabil şi incomodă.

Se opri fix în uşă la întrebarea acesteia ş o privi adăugând un zâmbet scurt:
"Eu voi dormi în camera oaspeţiilor , îmi voi trage canapeaua." îi răspunse la întrebare încă stând acolo fiind gata să plece tot o dată. Era cam somnoros cei drept şi el , dar nu se putea abţine din a o privi pe Hwaeyo .
"Dacă mai doreşti ceva , spune-mi acum să îţi aduc." eh , putea să şi strige că el apărea în secunda doi lângă ea pentru orice avea nevoie.

Se simţea puţin aiurea să doarmă el pe canapea, sigur îi va fi incomod. Deja făcea prea multe pentru ea şi ea nu se simţea bine în legătură cu asta.
Lasă-mă pe mine pe canapea! Sau vino să dormi cu mine, patul e destul de mare... şi bănuiesc că mult mai comod.
În următoarea clipă, făcu o faţă de căţeluş, sperând că îl va convinge aşa. De obicei nimeni nu îi rezista. Arăta chiar ca un căţeluş, era foarte dulce când vroia.

Hmm...era destul de tentant să doarmă cu ea , dar el nu era genul. Deja sărise calul că o sărutase la spital, aşa că se putea abţine şi de data aceasta.
"O să dorm ok , stai liniştită. Eu o să mai fumez , mă uit la televizor , nu vreau să te trezesc sau să te deranjez" Îi spusei , făcând semn că se duce la somn şi plecă.

Explicatiile lui o convinsera sa il lase sa doarma unde vrea, dar tot se simtea aiurea pentru ca ea ocupa locul cel mai comod, plus ca Shun era nevoit sa aibe grija de ea mai mereu. Trebuia sa se revanseze cumva, si deja avea o idee: daca maine se va simti mai bine, ii va pregati o cina japoneza traditionala, care sigur ii va placea.
Bine atunci... dar daca vrei, poti veni langa mine. Oyasumi~! ii ura ea, inainte de a pune capul pe perna. Nu a reusit sa adoarma din prima, il tot auzea pe Shun prin sufragerie. Ar fi vrut sa vina dupa el, da incet incet oboseala se instala in corpul ei se se lasa prada somnului.

Zâmbi şi făcu o mică plecăciune apoi merse în sufragerie . Se schimbă într-o pijama confortabilă , îşi trase canapeaua făcând-o pat şi îşi puse măsuţa aproape aprinzându-şi televizorul.
Nu avea la ce să se uite , îl lăsă pe un canal Kakutsuke TV , uitându-se la un serial interesant pe care îl urmărea când apuca , My BitterSweet Life ,bine bine ...era ca o telenovelă , dar avea partea lui interesantă. Schimbă din nou canalul , pe Sakura Channel fiind un film de acţiune. Îl lăsa aşa.
Se aşeză mai bine pe canapea şi îşi aprinse o ţigare , trăgând uşor pofticios din aceasta.
Imediat ce o stinse , închise şi televizorul din obişnuinţă şi se întoarse pe cealaltă parte , adormind.

Hwaeyo ascultă, o bună bucată de timp, cum se tot fâstâcea Shun prin sufragerie. Urechile ei stătea ciulite ca ale unui câine la vânătoare. Dar adormise până la urmă, intrând într-o lume a viselor. Chiar avusese unul, despre ea şi profesorul de desen. De fapt, nu fusese în totalitate un vis, mai degrabă îi reveni în minte imaginea primului lor sărut şi momentan şi ultimul, pentru că acum amândoi părea destul de timizi unul faţă de celălalt, iar ea nu era sigură de sentimentele lui Shun. De fapt, trebuia să simtă ceva pentru ea, ceva special, din moment ce îi purta atâta grijă. Nu oricine ar fi făcut-o, nu?
Dimineaţa sosi peste câteva ore. Nişte raze mai jucăuşe ale soarelui se strecurară prin draperia uşor transparentă a camerei. Începură se deranjeze ochii fetei, iar încet încet se trezi şi ea. Morocănoasă, începu să caşte şi să se întindă, dar ar mai fi vrut să doarmă.

Imediat ce soarele răsărise mai mai vioi , ceasul lui sunase silenţios trezindul. Era în jur de şase , şaşe jumate , Shun se ridică de pe canampea , arănjând-o rapid. De felul lui era tare silenţios aşa că după cum obişnuia , stând singur făcu un duş , se arănjă şi plecă spre şcoală.
Între timp se oprea la o cafenea să mânânce ceva , te miri ce , făcu nişte mici cumpărături ca fată să aibă ce mânca ( desigur că era cu maşina ,deci se deplasa repejor ) , iar apoi merse la şcoală ştiind că avea destule ore cu acei copii obositori de care se cam plictisise deja .
Mintea lui nu prea stătea de şcoală, de predat , de nimic ; nici măcar nu certa sau pedepsea gălăgioşii clasei , el era cu gândul la ce face Hwaeyo.

Hwaeyo nu se trezise aşa devreme ca şi Shun. De abia la ora nouă, nouă jumate se dădu jos din pat, cu toate că stătea cu ochii deschişi de la 8. Dar nu avu destulă putere să facă ceva. Doar stătea şi se holba la tavan, gândindu-se... la Shun cel mai probabil.
Când se duse în sufragerie, aceasta era foarte ordonată, aerisită, ca un loc foarte primitor, dar era goală. Mai mult ca sigur el era acum la şcoală. Oftă scurt şi se duse în bucătărie. Îi era foarte, aşa că deschise figiderul, dar nu îi făcuse nimic cu ochiul. Luă o sticlă de lapte şi începu să bea din el. Pentru ea, asta era uneori micul dejun perfect.
Pierdu vremea prin casă câteva ore bune, până când îşi aduse aminte de surpriza pe care vroia să i-o pregătească lui Shun. Se schimbă rapid şi trase geaca pe ea, apoi ieşi din apartament. Se duse într-un supermarket de unde avea să cumpere produsele necesare pentru a face o cină în stil japonez. Dar cel mai important era kimonoul pe care vroia să-l îmbrace. Avea unul acasă, însă era prea departe să meargă până acolo şi să îl ia. Norocul o lovi peste faţă, căci zări la un moment dat un magazin cu astfel de haine. Îşi cumpără un kimono micuţ, pentru mărimea ei, roşu. Nici măcar nu-l mai probă, se îndrăgosti la prima vedere. Deşi erau ultimii ei bani, decise să îi dea pentru aşa ceva.
După ce termină, se îndreptă spre casa băiatului. O lua încet, pentru că picioarele încă o dureau. Spera totuşi să termine totul la timp.

Îşi continuă desenele lăsate de câteva zile aşa de izbelişte şi aşteptă pentru ultima oră în care va sta agitat în aceea încăpere să vină trei copii ce urmau să facă pregătire cu acesta.
Dae Kim So , Jun Park şi Alesia Merche erau trei copii extraordinari pe care îi aprecia foarte mult pentru munca depusă la şcoală. Erau extrem de talentaţi şi plăcuţi ca persoane.
Încercă măcar acum să depună puţin efort şi să se concentreze asupra talentelor din faţa lui.
Imediat ce termină şi aceştia , pur şi simplu merse cu atâta grabă spre maşină încât te speria. Îşi aprinse o ţigare şi plecă spre casă.

Imediat ce ajunse în apartament, Hwaeyo puse pe masă tot ce cumpără, mai puţin kimonoul. Avea câte ceva de gătit. Avea să înceapă cu tradiţionalul sushi, preferatul ei şi cel mai uşor de făcut. Sau cel puţin aşa i se părea. Se apucă, mişcându-se cu o rapiditate incredibilă, însă era presată de timp. Era 5, 5 şi ceva şi ştia că Shun la 8 maxim avea să fie acasă, aşa că trebuia să se mişte cât de repede poate.
Îi luă ceva vreme, apoi trecu la următorul fel, iar la sfârşit un desert. Nu era legat de japonia, era doar o salată de fructe, gustoasă şi foarte sănătoasă. Adăugă puţină miere şi nişte frişcă prin prejur. Terminase, aproximativ, totul. Acum că mâncarea era gata, merse în baie. Aveam nevoie de o baie. Părul ei zbura în toate părţile şi nu o asculta deloc. Ah, nici măcar şampon nu avea. Îl folosise pe cel al lui Shun, dar probabil după avea să miroasă a băiat... ciudat, nu?
După ce a ieşit din duş, s-a uscat cu feonul. Era nerăbdătoare să îmbrace kimonoul acela şi curând avu să facă şi asta. Nu uită de un mic machiaj, în stilul vechi al gheişelor. Puse mult accent pe ochi, cât şi pe buze, pe care aplică un ruj mat, roşu. Părul şi-l prinse într-un coc lejer, dar foarte drăguţ.
Nu mai avea mare lucru de făcut, decât să aştepte. Cina, bineînţeles, o puse în sufragerie, pe o măsuţă joasă unde să stea pe jos în jurul ei. Aşeză pe acolo câteva pernuţe şi stinse lumina, însă a aprins câteva lumânări care dădeau camerei un aer de mister. Se simţea ciudat, ca în cărţile acelea cu gheişe pe care le citea deobicei.

Se simţea atât de obosit , abia aştepta probabil să ajungă acasă să se schimbe de costum şi apoi să facă o baie relaxantă , să mânânce şi somn. Norocul lui era că mâine nu avea ore şi putea să doarmă mai mult , să se liniştească şi apoi să mai schimbe şi el o vorbă cu Hwaeyo.
Urcă scăriile nerăbdător şi descuie uşa intrând. Întuneric...foarte mult , nu ştia cr se întâmplase , merse agitat sapre sufragerie şi o observă pe fată; rămăsese pur şi simplu blocat , cu un zâmbet dobitocesc de frumos pe chip.
Ea făcuse toate astea opentru el? Serios? Vai , asta eînsemna foarte mult pentru el.
Îşi dădu sacoul jos fiind foarte tăcut, nici nu ştia cum să reacţioneze...
"Totul arată atât de bine." îşi dăduse seama că ea făcuse totul , pentru că camera avea şi un miros specific. Iar kimonoul acela pe ea , arăta incredibil de sexy... ok , sună ofoarte pervers , dar aşa era.
"Arăţi minunat." îi spuse fetei încă zâmbind
, se aşeză lângă ea sărutând-o fără a îşi şterge zâmbetul de pe buze , prin acel zâmbet se citea excitarea şi cât de încântat era Shun de tot de făcuse fata în aceea încăpere. Totul era atât de specific naţiei lui de japonezi , se simţea ca la el acasă.

Aşteptase cu nerăbdare ca Shun să vină acasă, să îi vadă reacţia. În sfârşit venise şi acea clipă. Băiatul păru impresionat într-un mod plăcut şi se citea pe faţa sa că îi place. Se pare că efortul depuse meritase pe deplin.
Chiar îţi place? întrebă, cu un zâmbet larg pe chip şi foarte drăgălaş.
Roşi puternic la chip după acel sărut, dar îi plăcuse atât de mult încât dori să îl prelungească. Uită de timidatea ei, sau cel puţin încercă. Îşi duse o mână după gâtul lui Shun şi îl trase înspre ea. Buzele lor s-au unit din nou, iar limba ei i le deschise uşor, pătrunzând în gură.
Îşi închise ochii, încercând să se facă să nu se mai înroşească. I se părea stupid, copilăresc când păţea aşa ceva. În cele din urmă se lăsă purtată de magia momentului. Se lipi uşor de el, îmbrăţişându-l mai tare şi continuând cu sărutul, în timp ce el devenea din ce în ce mai pasional.

Se lăsă peste ea , uşor încât să nu o strivească sau mai ştiu eu. Era o fiinţă prea firavă aşa că el stătea cât mai sus de corpul ei , continuă să o sărute fiind plăcut surprins că lăsase deoparte aceea timiditate. Era fanul fetelor timide , dar cele care aveau câte-o revelaţie din asta , prin care îşi mai scăpau rebeliunea erau perfecte!
Îşi duse mâna mare sub scalpul ei ca aceasta să nu stau pe podea cu părul , să o doară capul or something ; iar cealaltă mână o băgă sub kimono pe piciorul drept al ei.

Când deschise ochii, se trezi întinsă pe jos în timp ce Shun se afla deasupra ei. Oprise sarutul pentru câteva clipe, lipsa aerului începând să se simtă. Ea îi zâmbi uşor timidă, încercând să-şi stăpânească fiorii care îi făceau corpul să vibreze.
Uitase complet chiar şi de mâncare, iar asta sigur o va regreta, pentru că începuse să se răcească şi după, probabil, nu va mai fi la fel de bună.
Îşi aşeză mâinile puţin mai jos, la mijlocul băiatului, dar nu le ţinu mult, căci se strecurară pe sub bluza lui şi începu să-i mângâie încet spatele, cu vârful degetelor.
Nu îţi mai este foame? întrebă în şoaptă.

Când aceasta opri sărutul i se făcu un mic gol în stomac şi se ridică ajutând-o şi pe ea , imediat retrăgându-şi mâna de pe piciorul ei.
"M-a luat valul , îmi pare rău." şopti , ridicându-se în picioare aşezăndu-se pe partea cealaltă pentru a sta faţă în faţă cu fata. Începea să simtă din ce în ce mai bine alături de ea şi de prima oară când o văzuse avusese o scânteie în faţa acesteia.
Luă beţişoarele şi gustă din sushi , luând nişte crevete cu orez. MMM DAAAAMN ~ ştia să gătească atââât de bine mâncare japoneză , "vai vai vai ce buun ~" îşi replică în sinea lui şi zâmbi.
"Găteşti foarte bine!" îi spuse fetei revenind la aspectul lui de persoană indignată şi rece.

Când sărutul luă sfârşit, Shun se ridică de peste ea şi reveni la poziţia iniţială, comportându-se de parcă nimic nu se întâmplase. Din nou acea expresie rece, de parcă nu-l interesa nimic. Shun putea fi uneori foarte ciudat şi o făcea pe Hwaeyo de sentimentele sale pentru ea. Oftă scurt şi îi spuse că nu-i nici o problemă. Totuşi, ea se înveseli imediat când observă că băiatului chiar îi plăcea mâncarea. Roşi uşor în obraji datorită complimentului, iar în cele din urmă îi mulţumi.
Ea nu puse gura pe nimic, cu toate că făcuse o mică porţie şi pentru ea, însă nu îi era foame şi îi era de ajuns să-l privească pe el. Prezenţa lui o făcea să se simtă foarte bine.

Continuă să mânânce pofticios fiind încântat de ceea ce gătise fata , încerca să fie cât mai drăguţ cu aceasta având în vedere diferenţa de vârstă dintre ei.
" Tu nu mânânci? " o întrebă îngrijorat de starea ei , trebuia să mânâce totuşi şi să îşi îngrijească cât mai bine sănătatea ,deoarece nu demult fusese în comă şi îşi revenise dintr-o dată miraculos . Acum putea merge bine să spunem , se putea mişca destul de apreciaiv. Totuşi nu fusese nici atât de mult timp încât corpul să ameţească pertotal ... aşa că asta o ajutase destul de mult.

Se vedea că Shun este interesat de starea ei fizică, dar atâta timp cât era fericită, nu mai simţea nici un fel de durere, nici măcar foamea, setea, sau mai ştiu eu ce.
La întrebarea lui a răspuns simplu, dând din cap în sens negativ şi a spus că nu îi e foame.
Dacă nu te-ai săturat, poţi mânca porţia mea, îi spuse cu un zâmbet larg pe chip şi totodată foarte copilăros.
Oh, nu uita de desert! Am făcut o prăjitură cu ciocolata, sper să-ţi placă!
Avea impresia că vorbeşte degeaba. Nu mai conta nici un cuvânt, acum că era lângă el, tot ce vroia să facă era să vină lângă el şi să îl ia în braţe, să-l strângă toată noaptea şi să fie nevoită să-i dea drumul abia de dimineaţa, când va fi nevoit să plece la şcoală.

Lăsă privirea în jos mânânc silenţios , nu ştia ce să facă în acel moment. Lui nu-i plăcea ciocolata de niciun fel , nici căpşuniile , nici merele roşii... Îi va spune că sa săturat şi că nu mai încape nimic , şi asta e.
"Oh eşti aşa o scumpă , dar nu mai intră nimic aici." spuse Shun frecându-şi burtica adorabil , dar patetic pentru o fire ca a lui. Adăugă un zâmbet sincer şi îşi aprinse o mult prea meritată ţigare , începând să o pufăie extravagant.
Simţea nevoie să fumeze o narghilea în acel moment ,chiar îi era dor de una clasică. Oh...ce fain era când făceau una mare şi o fuma alături de Miko , Jyou şi restul trupei. Chiar îi era dor de acele vremuri ale tinereţii , dar acum nu mai era timp de asta. Ar fi trebuit ca acum să-şi întemeieze o familie şi tot tacâmul.

Ok, cum vrei atunci!
Pe moment, îl crezuse, adică normal ar fi fost să se fi săturat, pentru că Hwaeyo când gătea pentru 2 persoane parcă o făcea pentru 10, aşa că cina a fost destul de bogată.
Chiar dacă nu suporta fumul de ţigară, depăşi acest lucru şi veni mult mai aproape de Shun. Încercă să nu tuşească, pentru că nu era obişnuită cu tutunul, ei nu îi făcea deloc bine. Poate din punctul ăsta de vedere era prea inocentă...
"Aş vrea... să rămân cu tine pentru totdeauna. Simt că eşti singura persoană care mă vrea cu adevărat," asta gândea de fiecare dată când era alături de el, dar niciodată nu avea curajul să o spună cu voce tare, în schimb, poate va reuşi să o facă prin fapte.
Îi analiză pentru câteva clipe chipul, iar când scoase fumul din gură, Hwaeyo începu să îl sărute.