Hwaeyo ajunsese încă de la prima oră în sala de desen, foarte dornică de a se apuca de lucru. Era una din pasiunile ei, încă de mică, dar ştia că mai are mult de muncit dacă vrea să ajungă să picteze mai bine decât acum. Ei nu prea îi plăcea cum se descurca, dar mă rog, ei niciodată nu îi plăcea nimic din lucrurile făcute de ea.
Din păcate, profesorul continua să întârzie şi deja trecuse un sfert de oră. Poate uitase că are oră? Sau... să fim serioşi, cine s-ar deranja pentru o singură elevă? Se tot uita la acele ceasului care păreau că se mişcă din ce în ce mai încet, lucru ce o făcu să ofteze lung. Se întinse ca o pisicuţă, apoi căscă uşor. Îşi pregăti degetele pentru lucru şi luă o pensulă în mână. Dacă tot era singură şi murea de plictiseala, trebuia să şi facă ceva.
Îşi puse câteva culori pe paletă, apoi, pur şi simplu, începu să facă nişte dungi pe coala albă din faţa ei. Nu avea nici o idee, îşi mişca mâna aiurea, dar combinaţia de culori era chiar interesantă. Ah, ce face plictiseala din om. Mai mult de atât, începuse să şi fredoneze un cântec. Dacă ar fi intrat acum cineva peste ea, sigur s-ar fi speriat, pentru că nu avea o voce prea strălucită, sau cel puţin aşa i se părea ei.

Prima zi , sau măcar aşa se presupune că asta ar fi prima zi de profesor în aceea şcoală. Avusese de completat nişte măgării trimise de la Minister , aşa că intârzia chiar la prima oră oficială. Mai avusese ore pe acolo ,drept suplinitor. Dar cum profesoara de artă şi bla bla , era now pregnant...kegh... Pe el cam toată îl cunoştea ,, drept un misterios , iar toate fetele alergau după el. Ceea ce nu era ceva neobişnuit, chiar dăduse şi de nişte fane pe acolo , oukey.
Se grăbise acum , să ajungă acolo. Nu ştia câţi elevi avea, se aştepta să aibe mulţi , mai mult ca sigur fete.
Îşi aşeză cravata , fiind ca de obicei aranjat şi stilat , îmbrăcat la un costum gri - matol. Şi deschise uşa intrând în grăbă.
"Îmi cer scuze de întârziere, am avut o mică problemă de rezolvat." spuse neobservând că în clasă nu era decât o fată, Când ridică privirea spre presupuşii elevi o zări pe fată, doar una? omg. keep your calm Shun-ne.

Aşteptarea o făcea să se urce pe pereţi, ura să stea şi să aştepte după cineva şi nu înţelegea cum te profesorul poate întârzia aşa de mult încă de la prima sa oră. Dar se pare că nu mai dură mult până ca uşa să se deschidă. Intrase un tip, de peste 20 de ani, oricum mult mai mare ca ea, iar atunci realiză ca e profesorul ei. Îl mai văzuse prin şcoală acum ceva vreme. De fapt, cum să nu-l fi observat? Toate colegele ei vorbeau de el şi alergau după el. I se părea chiar stupidă chestia asta, cu toate că acum când îl vedea mai bine realiză şi ea că era chiar interesant. Avea o aură misterioasă şi ceva mai deosebit de restul ce te făcea să vrei să-l cunoşti cu adevărat.
Oh, sper că nu m-a auzit cântând ca nebuna, îşi spuse în gând, roşind uşor în obraji. Îşi luă imediat şi desenul din faţă, punându-l sub alte planşe, ca să nu se vadă. Era doar o prostie creată din pură plictiseală.
"Nici o problemă, vă înţeleg'', i-a răspuns, în cele din urmă.[''Presupun că nu vă aşteptaţi să aveţi doar un elev la curs, nu? Sigur o să mai vină pe parcurs'', explică ea, pentru că aşa se întâmpla mereu, la fiecare materie.

Lăsă catalogul pe nenorocirea aia de masă , numită catedră şi cu mâiniile în buzunar merse în mişlocul clasei fiind gata să se prezinte ca orice profesor nou.
"Da , chiar mă aşteptam să fie prezente mai multe...persoane la cursul meu." spuse acesta pe accentul lui japonez , uşor trăgând spre unul englezesc. Dubios , dar vocea lui era la fel de rece precum şi aspectul. Nu zâmbea prea des ,căci nu avea motive să zâmbească ca un dobitoc non-stop.
Îşi drese vocea uşor şi reuşi într-un final să se prezinte:
"Îmi cer scuze încă o dată de întârziere. Mă numesc Shun Minamoto , am douăzeci şi şase de ani, şi după cum vezi şi noul profesor de arte şi desen. Dacă tu o să fi singura mea elevă mă voi simţi mândră că totuşi am cui să-i predau. " spuse , trăgând apoi un aer sec în piept , simţind nevoia de a îşi aprinde o ţigare.

Hwaeyo începu să se uite prin jur, în clasă. Era chiar ciudată, era prea goală şi nu era obişnuită aşa, cu toate că nu îi displăcea ideea. Nu prea îi agreea pe elevii de aici, şi fiind singură, avea să înveţe mult mai multe într-un timp mai scurt.
Îşi întoarse în cele din urmă atenţia asupra profesorului ei care începuse să se prezinte. Îl ascultă, dar fără să îi dea cine ştie ce importanţă şi a trebuit să îi repete prenumele în gând de 4-5 ori ca să-l reţină. Shun... nu era prea greu, probabil nu avea să-l uite, nu prea curând.
"Eu mă numesc Hwaeyo! Cred că încă nu sunt trecută în catalog, nu? Oricum... cu ce începem azi?"
Ştia că prima zi trebuia să fie una în care stai şi te plictiseşti şi îţi cunoşti proful, dar se săturase de toate chestile astea, iar ea chiar dorea să se apuce de treabă.

Cu ce începeau azi? "Let's do some sex? No. Shut up , pedo-SHun" îşi replică în sine parcă parcă pufnindu-l un mic surâs amuzat , dar se abţinu apropiindu-se de fată. Hwaeyo , drăguţ nume. Nici nu se gândea să aibă vreun elevă/elevă din Japonia sau ştiu eu ce altă ţară înafară de Koreea pe aici.
"Cu ce începem? Hm...ce ar fi să pictezi sau să desenezi , după cum doreşti , ceva pentru a îţi analiza stadiul în care te afli? Ca să ştiu cu ce să încep." îi spuse acesteia privind-o cu ochii lui cristalini , ok ok , în mod normal puteai spune că purta lentile de contact şi de aceea avea ochii atâââât de albaştri , dar nu. Ăia erau ochii lui naturali şi sincer era cred că una dintr-e persoanele narcisiste cărora le plăcea să se mândrească cu propria persoană.

" Da, cred ca asa e cel mai bine '' isi aproba ea noul profesor, dar in sinea ei era destul de ingrijorata, fiindca azi era in pana de idei. Ce ar putea picta sau schita? Nu ii venea nimic in cap. Acum regreta ca nu-si luase plansele din camera, i le-ar fi putut arata si ar fi vazut la ce nivel este, era mai usor si mai rapid asa, dar nuuu! ea trebuia sa fie uituca, ca intotdeauna.
Ochii lui Shun ii atrasera brusc atentia. Erau albastri, ceea ce i se parea foarte ciudat. Incepu sa clipeasca des, ca si cand nu i-ar veni sa creada. Ce-ar fi fost sa ii picteze? Da, asta incepu sa faca, desi probabil ar fi parut cam ciudat insa in lipsa de idei, era bine si asa.
'' Wow! aveti ochii albastri! Credeam ca toti japonezii ii au negri. Presupun ca nu sunt lentile de contact, nu?''
In timp ce vorbea, era foarte atenta la plansa din fata, dar mai ales la modul in care isi misca mana. Ii tremura putin, de mica avea problema asta si ii era chiar greu sa o rectifice, dar cu toate astea pictura iesea destul de buna.

Tuşii uşor , observând că nu mai erau decât vreo cinsprezece minute până când se suna , din câte ştia mai aveau o oră după aceea aşa că nu era mare grabă. Poate între tmp se apuca şi el să picteze ceva or something.
" Da ştiu , eu sunt mai diferit. Şi nu toţi japonezii îi i-au negrii." Spuse adăugând un zâmbet , ciudat pentru el. Totuşi fata avea pentru el ceva special , nu ştia ce , nu îşi putea da seama şi asta îl seca pe dinterior la maxim.
Îşi trase o planşă , aşezându-se pe un scaun. Gândiindu-se ce "operă de artă" urma să facă.
Cu mâna stângă şi freca uşor bărbia realizând că nu avea niciun pic de barbă , era fin precum un fun de bebeluş ( ce dubios a sunat asta ).

Foarte diferit , îşi aprobă ea profesorul, dar bineînţeles nu cu voce tare. Aşa era şi avea ceva ce nu au ceilalţi oameni obişnuiţi, banali, plictisitori. Ceva îi spunea că avea să vină la cursul ăsta de drag, pentru că altădată o făcea mai mult din nevoie.
Încercă să îşi alunge toate acele gânduri care o bulversau. Trebuia să se concentreze la planşa ei dacă vroia să iasă bine.Se străduia mai mult ca să îi creeze o impresie bună.Mereu avea tendinţa să facă asta cu persoanele noi, dar din pacate niciodată nu îi ieşea.
De abia după vreo 10 minute se opri. Se uită înspre ceas: mai erau doar 5 minute şi avea să se sune. Începu să se întrebe dacă va mai veni vreun elev la ora următoare. Pictura ei încă nu era terminată, dar mai era destulă vreme pentru asta.
Domn... se opri rapid şi tuşi, pentru a-şi drege glasul. Îi tremura pur şi simplu, pentru că se simţea intimidată de el şi în acelaşi timp spera să îi placă ceea ce făcuse ea acolo.
Doamnule profesorul, aproape am terminat. Puteţi veni să vă uitaţi?

Pentru el următoarea oră era şi ultima ,afară se întunecasă căci era seara , iar luminiile din sala de desen fusese aprinse automat. Aştepta să se sune mai repede pentru a îşi aprinde o nenorocită de ţigare căci îl ardeau plămânii.
Cu un cărbune presat începea să schiţeze un chip , un chip de fată , nu pe al fetei din nefericire. Ci schiţa chipul unei prietene din copilărie , ce ajunsese faimoasă acum , fusese cu el în aceiaşi trupă , dar ea a continuat într-o altă trupă formată numai din fete. Miko , era o chitaristă excelentă şi o fată foarte atrăgătoare şi minunată în acelaşi timp.
Când fusese strigat de către tânără , vraja în care intrase atunci când o desena pe Miko se rupse , se ridică de pe scaun şi merse la fată pentru ai îi vedea pictura.
Analiză foaia , observând ceva uşor deprimant de frumos, fata îi desenase ochii , ochii lui cristalini. Pentru asta începu să zâmbească şi să continuie să privească:
"Foarte frumos. Bravo! Ai un zece!" spuse el continuând să admire opera fetei.

Aștepta cu nerăbdare reacția profesorului ei, care a fost până la urmă una pozitivă. Nici nu crezuse că va fi așa de plăcut impresionat Shun, adică păruse că îi place ceea ce vede. Ok, acum avea să primească și un zece?! Din prima zi? Începu să clipească des, nevenindu-i să creadă.
Deja îmi dați notă? a întrebat curioasă, cu un zâmbet larg pe chip.
Se ridică în picioare, fiindcă se auzise clopoțelul, gată să meargă în pauză până la baie pentru a-și prinde părul pentru că murea de cald.
Atunci, privirea ei zbură înspre schița profesorului. I se păru foarte cunoscută, arăta ca o tipă pe care o mai văzuse pe la T.V cântând, sau ceva de genul. Era frumoasă, i se părea că era mult mai frumoasă ca ea. Zâmbi încet și se uită la Shun. Nu înțelese de ce, dar în momentul ăla o apucă un sentiment de gelozie. Se apropie de desenul lui.
Frumoasă fata. Cine e?

Da , dacă îi plăcea ceva făcut de elevii lui de ce să nu le de-a notă din prima zi? Nu o trecea astăzi , dar data viitoare sigur. În sfârşit se sunase de ieşire , şi putea emrge în cancelarie sau afară , oriunde să fumeze , simţea nevoia asta fiind un fumător înrăit.
Dădu să iasă în grabă pe lângă fată afară din clasă şi o observă pe fată ce se holba la schiţa portretului cu Miko.
Se aproprie şi el de acel desen şi zâmbi foarte sec:
"Ea este Miko , a fost prima mea dragoste şi am fost ceei mai buni prieteni din clasa a II-a." spuse zâmbetul încălzindu-se cu cât privea desenul. Dădu uşor din cap , şi ieşi din clasă în speranţa că acum putea să-şi ardă plămânii liniştit.

Continuă să se uite la acel desen, admirându-l, dar parcă totuși îi venea să-l rupă în două. Ciudat sentiment, nici măcar nu înțelese ce e cu gelozia asta pe ea.
Ce drăguț, adăugă la final, înainte ca Shun să plece din clasă. Același lucru îl făcu și Haweyo curând, dorind să meargă în curtea școlii pentru a lua o gură de aer. I se păru foarte ciudat faptul că nu mai văzu pe nimeni pe coridor, cu toate că era ultima oră din câte își aducea aminte. Poate toți chiuliseră și ea era singura tocilară care nu a plecat? Dar din păcate nu era așa. Își dădu seama de acest lucru când ajunse la ieșire. Trase de ușă într-una, dar ea nu se deschidea de nici o culoare. Era încuiată și ea rămase blocată aici.
Înghiți în sec, iar fără a mai sta pe gânduri alergă până la etajul 2, cautându-și profesorul. Noroc că îl văzu înainte să intre în cancelarie.
Uhm... avem o mi.. mică problemă, începu să vorbească, gâfând obosită. Cred că cineva ne-a încuiat în școală.

Se opri în faţa cancelariei băgându-şi între buzele perfecte o ţigare ,Marlboro mentol, după cum avea obiceiul să fumeze şi se pregătii să intre în cancelarie deşii ştia prea bine că nu mai era nimeni prin şcoală. Se opri atunci când fata îl strigase şi îi atrăse-se atenţia că lciaka este încuiată. What the duck? Încuiată? Nu cred. Probabil că prin intrarea profesoriilor era deschis.
Trase un fum din ţigare şi merse să verifice , nu prea mai avea chef de stat pe acolo , mai ales că nu mai avea decât o elevă disponibilă cu care să-şi facă ora.Trase de uşa "profesoriilor" , observând că într-adevăr erau încuiaţi în şcoală.
Îşi puse ţigarea între buze şi se aplecă căutând pe lângă uşă , o cheie. Nu găsi aşa că altă soluţie nu avea. Împinse de uşă foarte tare încât teoretic o dărâmase , dar practic decât o deschise rupându-i încuietoarea.
Îşi luă ţigarea dintre buze şi spuse:
"Acum putem ieşi. Plus de asta , eşti liberă să mergi acasă." mormăi el ştiind că nu avea cum să refuze ,era o seară rece de toamnă , iar nu cred că era vreun elev care să refuze să meargă acasă.
Îşi luă haina neagră pe el şi o geantă în care erau tot felul de schiţe şi chestii şi se pregăti să plece

Shun merse imediat să verifice uşa de la intrarea profesorilor, dar din păcate şi asta era închisă. Văzând asta, Haweyo deja se panică şi începu să se îngrijoreze că vor rămâne aici toată noaptea. La naiba, asta îi trebuia acum, sa doarmă pe nişte bănci sau ceva în genu.
Oftă lung, lăsându-se în jos şi aşezându-se pe un scăunel din apropiere. Suntem pierduţi, aici o să ră... nu îşi mai continuă ideea din gând, căci ochii ei se măriră încântaţi, plini de veselie, ca şi când ar fi vâzut lumina zilei după 3 luni închisă într-o grotă. Profesorul ei reuşi să deschidă uşa, deşi într-un mod destul de brutal. Dar ce mai conta? Măcar putea pleca. Îşi luă şi ea repede geanta, apoi se grăbi să iasă.
Mulţumesc pentru lecţia de azi! Bănuiesc că ne mai vedem şi mâine... Oh, well... la revedere! zâmbi larg, ca un copilaş ce îşi primise cadoul de Crăciun.
Aştepta cu nerăbdare să ajungă acasă, să facă un duş, să mănânce şi să se culce. Era frântă, avusese o zi plină. Îşi puse căştile în urechi, dând muzica la maxim. Mereu se relaxa în modul ăsta pe drum. Nici nu mai era atentă pe unde mergea, ba chiar se ciocni de câteva persoane şi uită să-şi ceară şi scuze.

O lăsă pe fată să plece , înaintând mult şi bine cât el îşi fuma iubita ţigare lângă maşină. Nu avea cine ştie ce maşină cum ai toţi copilaşii din ziua de astăzi ca să fie şi ei "pizdoşi" , avea un simplu Corrado negru.
Trase ultimul fum din ţigaretă şi o aruncă , deschise uşa maşinii beculeţele din aceasta aprinzându-se instant , după ce urcă închise uşa , punându-şi geanta pe scaunul din dreapta. Porni motorul şi se gândi că imediat ce ajunge acasă face un duş şi mânâncă extra porţia de paste ce mai rămăsese de dimineaţă.
Ieşi din curtea şcolii , pornind muzica , prima melodie ce făcut impact cu urechiile lui fiind trupa lui Miko , ceea cel irită puţin , dar totuşi iubea muzica acelor fete. Exist Trace este o trupă formată numai din fete şi mereu va regeta că trupa lui în care se afla şi Miko şi Jyou s-a despărţit şi nu era şi el pe culmele glorie alături de ele.
În timp ce conducea bătea uşor cu degetele în volan şi apăsa un pic mai tare pe acceleraţie. Chit că asculta chitara lu' Miko, se gândea la eleva lui , dubios ... prea dubios. Îşi scutură capul şi observă o oarecare umbră ce trecea strada , cu cât se apropria mai mult realiza că era o siluetă. Frână brusc,cât de tare putuse . Din cauciucuri ieşind fum.
"DRACE!" exclamă oarecum panicat căci lovise puţin aceea siluetă , coborâ rapid din maşină.

Muzica îi urla la maxim în căşti, făcând-o să se relaxeze, să uite de tot ce era în jur şi să se desprindă de lumea asta reală. Nici nu realiză că trecea strada şi că ar trebui să se uite în stânga şi în dreapta, să se asigure că locul este liber. Proastă mişcare Hwaeyo, pentru că neatenţia ei duse la un mic accident. Fără a realiza, fără să audă maşina din partea stângă, se trezi lovită şi brusc întinsă pe asfalt. Nu o rănise prea grav, dar după căzătură sigur se va alege cu un imens cucui în cap. Mai mult de atât, încercă să se ridice de jos, însă când se sprijini în mâini, acestea cedară imediat şi din nou căzu.
În faţa ochilor se înceţosă tot, aboslut tot. Reuşi să desuleaşcă o persoană înaltă, un bărbat, în faţa ei, fără a realiza că e Shun. Probabil venise să o ajute.

Îşi duse mâna la tâmplă ştii că se nenorocise , La dracu Shun cu viteza ta! Se aproprie mai mult de persoană observând cine era defapt , era eleva lui , persoana la care se gândise în ultimele momente...înainte ca toată drama asta să se întâmple.
O ridică de pe asflat, dar nu înainte de ai verifica pulsul să fie sigur că este vie , deci era doar leşinată slavă domnului. Ok...şi acum? Nu vroia să o ducă la spital , pentru binele lui , poate şi pentru al ei. Nu vroia din nou presa pe capul lui şi peste tot la televizor să auzi de acel accident, nici voi nu cred că a-ţi vrea.
O aşeză pe bancheta din spatele maşinii , răsuflând agitat. Porni maşina , oprind muzica , îşi aprinse o ţigare pentru a se calma şi porni spre casa acestuia.
Până acasă îşi termină ţigare şi o aruncă pe geam , din când în când mai trăgea câte o ocheadă la fată în oglindă. Opri în faţa blocului , luând-o pe tânără în braţe , norocul lui că era noapte şi maşina se încuia cu cheie automată. Deschise uşa blocului şi urcă la etajul unu , de unde intră şi în apartamentul acestuia.
Nu ştia ce să facă , chiar nu ştia! O puse pe pat şi se gândi că dacă o stropeşte cu puţină apă rece are să-şi revină.

Pe tot drumul, Hwaeyo nici măcar nu se mişcă un pic. Era ca şi moartă, mă rog, doar era leşinată, dar nici că avea să se trezească prea devreme. Nici apa cu care a fost stropită pe faţă nu a funcţionat. Poate că ar fi trebuit dusă la spital, unde ar fi fost îngrijită aşa cum trebuie. Adică, era frumos din partea lui Shun că o adusese acasă la el, încercând să o facă să-şi revină, doar că asta nu prea mergea.
Probabil Hwaeyo era undeva... în lumea viselor. Cine ştie ce gândesc oamenii leşinaţi? Ah, dar când se va trezi va fi foarte nervoasă, mai mult pe ea şi pe neatenţia ei. Aşa îi trebuia să nu se uita în jur, nici măcar când traversa o stradă amărâtă.

Continuă să o stropească cu apă peste întreaga faţa , văzând că aceasta nu se trezeşte nu ştia ce putea altceva să facă. O luă a mia oară în braţe şi ieşi afară cu aceasta , ieşii din scară , punând-o pe locul din spate a maşinii mergând foarte rapid la spital.
Imediat ce fusese luată în împrimire de doctori , iar el de tot felul de reporteri şi alte neamuri de cronţobauri din ăştia ce îi distrugeau viaţa , uşor uşor.
Ieşi afară din spital cât pe fată o băgase la Reanimare din câte ştia , ce naiba căuta ea la Reanimare? Nu înţelegea , ea era doar leşina. Damn...nu se pricea deloc la chestiile legate de doctori şi spitale şi alte dastea.
Îşi aprinsă o altă ţigare , simţind cum i se făcea rău. Era atât de nervos pe neatenţia lui , era atât de nervos că doctorii nu îl anunţau mai repede de ce se întâmplă acolo , nu ştia dacă îi făcuse ceva rău ... ok ok , rău sigur era , că mna a lovit-o cu maşina. Dacă îşi revenea? Dacă nu îşi revenea? Va face puşcărie? Şi cu ea cum rămâne?
Îşi dădu o palmă peste cap încercând să se calmeze.

Hwaeyo ajunse la reanimare, ceea ce clar era de rău. Nu păruse o lovitură atât de gravă, pe corp se alese doar cu nişte zgârieturi, bine, pe mâna dreaptă cam rău, dar asta avea să treacă. Doctorii însă erau foarte îngrijoraţi ca nu cumva să fi intrat în comă. Se lovise destul de tare de asfalt cu capul, iar asta o leşinase pe loc.
Situaţia ei începuse să se agraveze, iar cei din sală se străduiau să o ajute. O asistentă ieşi pe hol, pentru a-l anunţa pe Shun în legătură cu starea ei.
Ajunsă în faţa lui, îl privi destul de tristă.
A: Avem o veste destul de proastă. Nu e bine deloc, se pare că s-a lovit la cap, e posibil să intre în comă. Oricum va trebui să o ţinem peste noapte aici, poate chiar şi mâine, asta depinde de starea ei. Momentan este ţinută pe perfuzii. Puteţi merge să o vizitaţi, dar în linişte!

Imediat ce aproape îşi terminase ţigarea , ffiind în sfârşit calm de la toată aceea dramă ce se petrecea acolo. Văzu asistenta cum venea cu paşi mărunţi către el.
#"A: Avem o veste destul de proastă. Nu e bine deloc, se pare că s-a lovit la cap, e posibil să intre în comă. Oricum va trebui să o ţinem peste noapte aici, poate chiar şi mâine, asta depinde de starea ei. Momentan este ţinută pe perfuzii. Puteţi merge să o vizitaţi, dar în linişte!"#
Chipul i se crispă la auzul vorbelor ei , scăpase ţigarea dintre degete lovindu-se de asflat într-un mod barbar , trecu ca fulgerul pe lângă asistentă şi merse la fată în salon. Se aşeză pe scaun luând-o de mână.
"Hwaeyo, te rog , nu-mi face asta...revinoţi! Revinoţi!" striga acesta cu ochii aproape înlăcrimaţi , nu era genul acela căruia îi dădeau foarte uşor lacrimile , ba din contră era o persoană rece , nepăsătoare.

Hwaeyo era chiar în comă, de la un banal accident, doar din cauza neatenţiei ei. Firar să fie! Doctorii erau chiar foarte speriaţi, probabil îl îngrijorau pe Shun şi mai tare. Dar nu era vina lui, sau cel puţin aşa avea să zică ea când îşi va reveni, dacă îşi va reveni.
Hwaeyo, te rog , nu-mi face asta...revinoţi! Revinoţi!
Poate nu mai era conştientă de nimic, chiar dacă intrase într-un adânc somn, Hwaeyo reuşi să audă acele cuvinte. Se spune că şi oamenii în comă îi aud sau îi simt pe cei din jur. În clipa aceea, îşi mişcase puţin mâna şi avusese o tentativă de a deschide ochii, dar nu a reuşit. De atunci, nu a mai dat nici un semn. Doar perfuziile o mai ţineau în viaţă, starea ei era chiar gravă. Au trecut 4 zile, dar nimic. Cu toate astea, doctorii încă se zbăteau să o ajute.

Era obosit , foarte obosit şi asta se putea citi pe faţa lui. Nu ştia ce putea să facă , doctorii nu îl lăsau să stea non-stop lângă fată , simţea că înebuneşte încetul cu încetul.
Trecuseră trei sau patru zile , ce pentru el erau ca un an ... un an fără apă în deşert. Ştia că el e singurul vinovat , singurul ce trebuia pedepsit... şi dacă fata murea acum , el nu ştia pe ce căi o va lua... cert este că îşi va revenii căci era o persoană optimistă.
Simţi cum mâna lui şi mişcă o dată cu a fetei , asta îi deschise ochii şi parcă buzele-i uscate de arşiţa soarelui se vindecase... Ochii ei se mişcau uşor , simţea că va exploda de euforie , dar imediat totul se opri , fusese doar o fracţiune de secundă şi se întreba dacă era doar un miraj al deşertului sau chiar se întâmplase acel lucru.

Hwaeyo încă se afla în comă şi zilele treceau mai greu ca niciodată. Toţi medicii îşi făceau griji pentru ea, se temeau să piardă o fată aşa tânără. Dar Hwaeyo... oare ce avea de pierdut? Mda, cam nimic. singura persoană din familia ei în viaţă era mama sa, dar nu mai ţinea legătura cu ea de multă vreme, de când au avut o ceartă imensă. Doar de Crăciun şi de Paşti se sunau, atât. Nici prieteni prea mulţi nu avea, era o elevă obişnuită, dar cam singuratică.
Însă, după lupte consecutive, după ce ajunse la graniţa dintre viaţă şi moarte, simţi cum o mână o tot strânge pe a ei în continuu. Simţise că cineva e alături de ea, că cineva o vrea înapoi. În mod ciudat, şi-a revenit la sfârşitul săptămânii. Chiar când profesorul ei a intrat în sală, să o viziteze, i-a auzit vocea. L-a recunoscut chiar şi după sunetul paşilor.
Prima oară şi-a deschis ochii, cu greu, dar a putut până la urmă. În faţa ei se afişă Shun, cel care îi provocase asta, dar ea nu avea nici cea mai mică idee. Lumina soarelui o lovi în faţă, făcând-o să clipească des, deranjată de ea. Îşi mişcă mâinile foarte încet, pentru că o dureau. Probabil amorţiseră. Încercă să se ridice în fund, dar mişcările bruşte o făceau să aibă dureri de cap.
La naiba! Încă mai trăiesc?