Rezumarea primului mesaj :

Orele tocmai ce se terminaseră, dar cum destule examene urmau, avea nevoie de puţin ajutor la câteva materii. Ea nu credea aşa, bineînţeles, dar părinţii ei au zis că ar trebui să înveţe mai mult, iar cum Jaein este o fată ascultătoare, aşa a şi făcut. Până la urmă, îi plăcea să înveţe, deci nu o deranja să stea mai mult la şcoală. Oricum nu avea cu cine să iasă, pentru că nu avea niciun prieten sau prietenă şi decât să stea în casă, mai bine stă aici, la liceu.
Era îmbrăcată în uniforma liceului care era constituită dintr-o fustă scurtă şi o cămaşă albă fără mâneci lungi. Îi plăcea uniforma, doar că ura fusta aia cretină şi trebuia să aibe grijă de fiecare dată să nu se uite cineva pe sub ea când se lasă mai în jos să îşi ia ceva de pe podea, sau mai ştiu eu ce. Liceul ăsta era plin de perverşi care o speriau pe Jaein mai rău decât ar trebui.
Intră în clasă, cu căştile de la iPod în urechi, ascultând melodia 'Run' de la Epik High. Adorase melodia asta de mult timp şi încă o ascultă în disperare.
În clasă nu era nimeni, nici profesorul nu venise. Sau profesoara. Încă nu ştia cine o va medita, dar nu prea îi păsa ei atâta timp cât venea cineva.
S-a aşezat în prima bancă, trăgând un alt scaun mai lângă ea pentru a-şi întinde picioarele subţirele şi fine deasupra lui. Nu ar fi făcut aşa ceva dacă era profesoara/profesorul în clasă, fiindcă, Jaein este educată şi nu vrea să ţipe cineva la ea. Chiar dacă nu arată cum se simte, şi pare dură, de fapt este foarte dulce şi vulnerabilă.

Copilul era destul de simpatic, chiar daca-l privea pe Shin Yu de parca ar fi vrut un cutit sa-l taie in doua, era dragut~ Poate se mutau impreuna si il luau si pe....ah! Shin Yu, tu esti major, ea inca nu, ofta gandindu-se ca probabil nu vor avea un viitor impreuna, prea stabil. Dar si ce daca? Intre parintii sai erau optsprezece ani diferenta si intre ei doar cinci, da, dar mama sa era majora cand il cunoscuse pe tatal sau si...ah! Shin Yu, prea multe ganduri, abtine-te.
"Realizezi ca nu am nici cea mai vaga idee unde locuiesti, nu?" chicoti insa se indrepta spre iesirea din parc , cu fata in brate. Da, deja se invatase cu asta.
"De ce statea singur acolo? Parintii sai unde sunt?" intreba despre baiatul de mai devreme, curios fiind din fire. Isi aducea aminte de zilele din copilarie, atunci cand parintii sai voiau sa divorteze si el trebuia sa stea singur si sa aiba grija si de sora lui. Probabil de aceea se atasase atat de mult de fata, ii semana surorii lui cat de cat.
"Ah~ Ca sa nu spuna astia ceva, tu esti sora mea mai mica , okei? Asa putem sa stam putin mai apropiati de acum incolo!" zambi larg si mandru, intr-un fel, de ideea sa. Putea s-o imbratiseze in public sau s-o duca in brate, pentru ca era sora lui si ca sa nu se ia nimeni de ea avea sa spuna ca ea ii va alege viitoarea iubita, asa aveau toate sa-si mentina respect in fata ei.

Când auzi prima întrebare a băiatului, îi spuse adresa. Nu stătea deloc de parte de parc, deci cam în cinci-zece minute trebuiau să ajungă la ea acasă. Nu prea se simţea foarte confortabil cu mâinile lui pe fund, dar deh, cum putea să o ţină altfel? Încercă totuşi să nu se gândească la asta, deşi îi era prea greu. Atâta timp cât el nu făcea altceva decât să o ţină în braţe, nu avea de ce să se simtă aşa, nu?
Dintr-odată, vocea lui interveni din nou şi îşi duse mâinile prin părul lui. Aw, ce moale e, aw aw. Me gusta. Se joacă puţin cu el, apoi îşi drese vocea înainte de a începe să vorbească. "Ăhm...din câte mi-a zis el, părinţii lui l-au părăsit anul ăsta, aici, în parc. Şi eu cum treceam pe aici, prietenoasă fiind, ăhăm, am avut grijă de el, şi de curând cineva l-a luat cu ei, dar încă vine des pe-aici pentru a se întâlni cu mine. Trist, eh? Un copil ca el nu merita aşa ceva" spuse ea şi oftă scurt. Îi părea rău că el trebuia să treacă prin toate astea de la vârsta asta aşa fragedă. Mai bine păţea asta cineva mai înaintat în vârstă, nu un copil neajutorat. "Aish, mă oftic atât de mult că sunt aşa mică, altfel l-aş fi luat eu. Uff..." Se strânse mai aproape de el, lăsându-şi capul pe umărul său. Începuse la un moment dat să gândească şi la opţiunea că dacă s-ar muta împreună peste mii de ani, să îl ia pe Daeyeol cu ei. Dar totodată se gândea că o să aibă ei copii lor, deci nu va mai fi nevoie să îl ia pe el. Oh, ea deja se gândea la asta pe când ei doi erau împreună doar de două zile.
"Ah, nae. De acord. Dar asta nu înseamnă că şi după ore trebuie să te comporţi aşa, ca şi cum aş fi sora ta mai mică, kay? Încă vreau sărutul de noapte bună şi bună dimineaţa. Ah, stai. Nu putem face asta..."

Ii parea rau de el, dar era bine ca avea o familie, nu? El se descurcase foarte greu fara sora sa si inca ii ducea dorul, oricum spera ca e bine, nu voia sa se gandeasca la boli sau la alte nenorociri ce i se puteau intampla in acel moment. Clatina din cap de cateva sperand ca acele ganduri sa-i cada dintr-o ureche , sa ia un autobuz si sa plece in Dubai, in vacanta de...um..toamna?
"De ce?!~" o privi precum un catelus trist, sperand sa afle motivul pentru care n-o putea saruta, acum ce se mai intamplase? Nu era vina lui, nu? Adica...el oricum incepuse sa fie cuminte, sau asa credea.
In scurt timp ajunse la locul descris de fata, o lasa jos, deoarece era casa ei, ea stia pe unde s-o ia si toate acele chestii, el era intr-un fel strain, desi nu statea asa departe de el.
"Hei!Cand ai de gand sa-mi dai tricoul ala?!" isi aduse el aminte de ce spusese fata in clasa, spera ca nu-l ratacise sau pierduse, caci avea sa-l pastreze foooarte mult timp, daca il dadea, bineinteles, orice lucru de la ea avea sa-l pastreze, motive? Avea destule, dar nu voia sa le insire.

Aww, arăta aşa drăguţ când făcea faţa aia de căţeluş trist, încât îi venea să-l lovească direct în faţă. Oh, just kidding. Îl prinse de obrăjiori şi când el o lăsă jos, îi dădu un pupic pe unul dintre ei. "Pentru că nu stăm împreună, pabo", murmură ea ca şi cum se oftica [,] că ei doi nu locuiau împreună, dar oricum era prea devreme pentru a face acest pas. Plus că mutatul împreună e un pas mare. "Nu o să ai cum să faci asta." a continuat ea şi a scos limba la el, în timp ce îl apucă de mână pentru a-i arăta unde stă. O luase în faţa lui, practic trăgându-l după ea.
"Când ai de gând să-mi dai tricoul ăla?!" OH vai tu, suntem nerăbdători azi, se pare. Îi aduse mâna mai aproape de faţa ei, şi brusc îi muşcă unul dintre degete. Cam aiurea, dar o merita. "Nu se întreabă aşa o fată. Ai răbdare şi primeşti." A scos încă o dată limba la el, iar în timp ce urcaseră scările, fata îşi scoase cheile din rucsac şi descuie uşa, intrând cu el în apartament. Unele persoane care coborau scările se uitau la Jaein ca la extratereştri, fiind obişnuiţi ca ea să vină mereu singură acasă, iar dintr-odată să aducă un băiat, e prea de tot, huh?
Se descălţase şi în mai puţin de o secundă apăru şi Jjangie, căţeluşul ei adorabil şi cel mai iubit. Problema e că nu se apropiase de Shin Yu, nu de ea. Ew, până şi câinele său se dă la Shin Yu? Ce se întâmplă cu toată lumea?!
"YAH, JJANGIE! Nu mă înşela cu Shin oppa, câine rău ce eşti!" Începu să se prostească exact ca un copilaş mic , trăgându-l mai apoi pe băiat în living. Cam totul era alb pe-acolo, mai puţin canapeaua, care era neagră şi cu câteva pete albe. Yup, era obsedată de alb şi negru. Îşi lăsă rucsacul pe o măsuţă şi scoase din ea tricoul negru care i-l luase băiatului. Avea câteva litere înşirate pe el, albe, iar în colţul de jos scria "I love pandas you". I-l dăduse şi a început să zâmbească de parcă abea aştepta să-l vadă îmbrăcat cu un astfel de tricou. Se săturase să-l vadă numai în cămeşi, şi ... ei bine, în bluza pe care o avea acum nu prea se plictisise, având în vedere că asta e prima oară când îl vedea aşa, dar nu mai avea voie să se îmbrace cu ea niciodată.

A urmat-o pe fata privind prin bloc persoanele ce se uitau ciudat la el, avea ceva pe fata, nu avea sa-si gaseasca sfarsitula acolo, nu? Intra in apartamentul fetei.
Chicoti cand o auzi vorbind cu cainele.
Momentan sunt pedofil, cred ca merge si putin zoofil, sau nu? Se intreba in gluma, in gand, o urma pe fata pana in living, privind incaperea bine amenajata, ii placeau culorile alb si negru, erau foarte simple, dupa parerea lui, si el adora lucrurile simple, nu-i placea sa se complice prea mult. Se aseza pe canapea si privi tricoul timp de jumatate de minut, chiar era dragut, ah~ Ii venea sa se topeasca, dar era o inghetata prea congelata sa faca asta. Isi dadu sacoul jos de pe el, apoi tricoul, nu avea de ce sa-i fie rusine de ea, nu era ca si cum i-ar fi aratat sanii, ei bine, era barbat, deci n-avea asa ceva.
Imbraca tricoul daruit de fata, apoi cauta cu privirea o golinda si se ridica de pe canapea ducandu-se in fata ei. Isi privi reflectia pret de cateva secunde, nu arata chiar asa rau, in plus i se vedeau putin patratelele, deci se simtea mai bine.
Zambi mandru si se intoarse cu fata la JaeIn.
"Merci, honey!~" zambi larg si copilaresc fiind fericit precum un copil ce primea o jucarie noua tocmai de Craciun, chiar ce cadou trebuia sa-i ia de Craciun? Nu era bun la asa ceva? Un lantic, cercei? Omo! Un inel, ah~ Mai era pana la Craciun si el deja isi facea planuri, dar trebuia si el sa-i ia ceva, nu? Avea un loc de munca, deci nu se vaita cu banii, mai ales ca locuia sigur.

Îşi scoase sacoul. Îşi scoase sacoul. ÎŞI.SCOASE.SACOUL. Făcea streaptease? În mintea ei deja ţipa şi arunca [,] cu bani în el. Şi oh my gosh, îşi scoase şi bluza aia, văzându-i abdomenul bine făcut. Îşi astupase ochii, dar bineînţeles, privise printre degete. Se putea observa cât de roşie e foarte uşor. "Aigoo, ce cald e. CALD. Oh." Se duse către toate ferestrele din încăpere şi le deschise larg, făcându-şi şi vânt cu ajutorul mâinilor. Nu se aştepta ca el să se schimbe în faţa ei, dar nici nu o deranjase că făcuse asta. Deci chestiile ălea le atinse ea mai devreme. Aproape că îşi întinse mâna pentru a atinge din nou. Ştiţi şi voi, fetelor când le place ceva, vor să atingă. Acum avea gura deschisă, rămânând cu ochii măriţi şi nici nu clipise. Era încă în şoc, şi ea îl vedea dezbrăcat acum, nu cu tricoul pe el. Oh Doamne, JAEIN!!!!!! A tresărit uşor când auzi acea voce în mintea sa. Vocea minţii ei care era complet diferită de cea originală şi suna destul de ciudat.
În fine, îşi închise gura cu ajutorul mâinii pentru că bineînţeles, creierul nu reacţiona în vreun altfel în acel moment. Îşi atinse şi colţurile gurii, apoi nasul, să vadă dacă nu bălise sau îi curse sângele. "Omo, omo. Îţi stă chiar bine...! Aish, de ce a trebuit să aleg un tricou aşa strâmt? Îl porţi numai când eşti cu mine în preajmă, sau altfel vei fi legat pentru tot restul vieţii de un pat, ori uşă, ori ştiu şi eu... masă? Fără mâncare, apă, duşuri şi multe altele. Nu vreau să bălească toate când se uită la tine. Ah şi apropo, cred că merit un kisseu!" Se apropie de el după ce închise toate ferestrele, fiindcă începuse să bată vântul şi acum nu mai era atât de cald ca mai devreme, deşi încă mai era roşie puţin în obraji. Se ridică puţin pe vârfuri şi îl trase şi pe băiat mai aproape de ea de tricou.
Va număra săruturile de acum în colo. Stai. De câte ori s-au sărutat până acum? O dată ieri, şi o dată azi, right? Ei bine, e loc şi timp pentru un al treilea!

Chicoti de cateva ori cand o vazu pe fata cum face, cu siguranta se facuse cald de la el, pentru ca sincer, corpul lui era hot in fiecare anotimp. O privi trist, chiar nu putea sa mearga asa? Dar ii statea bine, era pacat sa fie vazut doar de ea, acum nu voia sa nu mai plece de loc la servici doar sa nu se dea alea la el? Ofta prefacandu-se trist si necajit, insa nu credea ca avea sa-i mearga cu fata.
Cand ii ceru acel sarut, isi lipi buzele de ale ei ducandu-si mainile pe talia fetei, cine zicea ca avea sa scape din mainile sale? Voia un sarut adevarat, adevarat, acum, nu era el expert, dar macar incerca, spera ca fata sa accepte cat de cat, chiar voia sa sarute cu adevarat pentru prima data, dar ii era frica sa faca prima miscare, asa ca se rezulta doar la a-si misca buzele peste ale fetei.Se dadu cativa pasi inapoi, dupa ce isi delipi bzuele de ale ei, erau asa de dulci incat se linse pe buze, dar el tot voia s-o sarute cu adevarat, nu avea cum sa-i ceara asta direct, doar avea saispe ani. Oricum relatia avea sa mearga foarte incet, din cauza varstelor celor doi, dar lui nu-i pasa de asta, cat timp fata avea sentimente reciproce pentru el.

SEX? HELL YEAH. Nu se aştepta ca doar o simplă mişcare a buzelor îi poate provoca atâţia fluturaşi prin stomac să zboare peste tot. Problema e că sărutul acela a fost atât de scurt, încât ea nici nu apucase să îi răspundă. Ugh, ce băiat rău. De ce a trebuit să se oprească? Acum că începuse asta, de ce să nu termine? Şi ea voia un sărut adevărat, chiar dacă ea îl numise până acum "Pur Sex". Dorea să experimenteze până la urmă, să vadă cum e, şi cum orice fată îşi doreşte să facă asta, să îi muşte buza inferioară. Era prea hot şi tentant încât să nu facă asta.
Cum casa era plină de ursuleţi panda pe oriunde, a luat unul de pe o măsuţă de lângă ea şi îl aruncă înspre Shin oppa. "YAH!" ţipă ea în timp ce îşi încrucişă braţele la piept. Se putea observa uşor că nu îi convenea faptul că el se oprise din a o săruta. Ea a cheltuit mulţi bani pe tricoul ăla, şi ea primeşte doar acest sărut scurt? Oricum, progresase doar de la scurta atingere a buzelor, deci încă puţin şi putea primi acel "Pur Sex", right?
Se apropie de el,privindu-l atentă, atentă...foarte atentă până când dintr-odată începu să-i împungă din nou abdomenul. "Ştii, când am cumpărat tricoul nu credeam că o să arăţi atât de bine" spuse ea şi începu să chicotească. A prins marginile tricoului cu ambele mâini şi îl ridică puţin cât să îi vadă din nou abdomenul, apoi lăsă tricoul jos. "WHOA" exlamă fata începând să râdă imediat după aceasta. De când devenise ea aşa? ...Nu se comportase cu nimeni aşa, mai ales că ea nu era atât de ruşinoasă, dar Shin Yu o făcea să se comporte complet altfel decât o face cu alte persoane. Shin Yu era cel mai special din viaţa ei. Şi în acel moment, îi veni o idee. De ce să nu stea la ea în seara asta? Să fie chit, cum ieri ea a stat la el, şi el să facă acelaşi lucru. Inteligentă eşti, mamă dragă. Pe chip i se întinse un zâmbet şi luase ursuleţul de jos, aruncându-l din nou în el. "Yah, tu stai cu mine până mâine. End of discussion" îi spuse băiatului şi ca să fie sigură, încuiase şi uşa, apoi ascunse cheia pe undeva.

Isi puse mainile in fata, din instinct, cand fata arunca cu jucaria in el. Era clar ca nu-i convenise sarutul, dar el nu se angaja sa-i dea altul, de frica sa nu sara putin calul, mai ales ca incepuse sa-i placa la nebunie buzele fetei, nu putea sa creada tocmai el se gandea la asta. Hei! Era baiat, avea voie, in plus nu era nimic iesit din comun.
Rase incet cu fata, de ce i se parea ca avea sa fie violat in acea seara? Sau macar hartuit sexual, ah? Eh...nu ca l-ar fi deranjat, dar totusi.
Tresari dand nedumerit din ochi, ceee?Sa stea la ea...dar,dar...avea un animal de....stai asa, el n-avea animale, a dat simplu din umeri si s-a intins pe canapea cu mainile sub cap.
"Okei beib!" a spus simplu prefacandu-se ca nu-i pasa, numai sa-i vada reactia fetei.

Ow, ow, Shin Yu forever cute. Începuse să-l adore, dar încă trebuia să se comporte în majoritatea timpului ca şi cum e un simplu profesor şi fratele său. Însă putea să-l îmbrăţişeze în public fără să se uite dacă cineva îi urmăreşte. În momentul când el se aşeză pe canapea, Jaein îşi îndoi buza inferioară. "Nu te fă prea comod pe ea, căci nu vei dormi acolo" îi spuse dintr-odată şi se duse către dormitorul său pentru a se schimba de uniformă. Îşi scoase din dulap o pereche de pantaloni scurţi şi negri, apoi un tricou larg şi lung cât să îi ajungă puţin mai jos de fund, făcând astfel să nu i se mai vadă pantalonii. Bine, chiar dacă nu i se vedeau, tot trebuia să se îmbrace cu ei, doar stătea în casă cu un băiat, ce naiba. Nu trebuia să arăte prea provocator, nu? Încă îl credea un pervers, aşa că nu trebuia să rişte.
Reveni la băiat după ce se schimbase şi wow, tot pe canapea, stând de parcă era taică-său. Numai Tati stătea aşa când venea Jaein de la şcoală, cu un ziar în mână şi bam, când închidea uşa, îşi lăsa ziarul în jos şi o privea de parcă a fost în cluburi şi a băut 30 de pahare de vodkă. Apoi, pe faţa lui apărea un zâmbet călduros şi chestia asta o făcea pe Jaein să îl îmbrăţişeze până începe să ţipe. Chicoti ca un copilaş mic şi se aşeză pe el, cu mâinile pe pieptul său. "Mă meditezi la matematică acum?" întrebă subţiindu-şi buzele, dându-i de înţeles că se gândeşte cu ce ar trebui să înceapă. El poate credea că a scăpat de materiile ăstea şi chestii, dar nu! Jaein încă e elevă şi trebuie să înveţe, chiar dacă profesorul este Shin Yu şi îi va fi destul de greu să se concentreze. Probabil se va trezi să zică la un moment dat 'Oppa, go away, I need to study', însă va da tot posibilul să se concentreze pe şcoală mai mult, relaţia cu el oricum mergea încet, cum îşi dorea ea.
Poziţia în care erau ei doi îi amintea fetei de ziua de ieri, când se aşezase aşa în braţele lui, iar el a împins-o de parcă fata era o bombă nucleară! Un băiat normal nu ar fi făcut asta, dar el, el era mai diferit şi asta îi plăcea la el. Plus că, ea acum nu avea niciun gând pervers sau ceva de genul, doar se aşezase deasupra lui. După cum se şi vede, vorbea despre şcoală, nu despre sex şi nici nu îl săruta.
Îl privi cu un zâmbet inocent pe chip, în ciuda poziţiei în care se aflau şi imediat se auzi un fel de 'concert' făcut de stomacul fetei. Chiar avea nevoie de mâncare, sau altfel va muri. Problema e că detestase toată viaţa sa să gătească, aşa că de asta îşi cheltuia majoritatea banilor pe kimchi, dukkboki cumpărat şi sushi. Oare Shin Yu ştie să gâtească?
"Shin... Shin oppa! Ştii să găteşti?" întrebă dintr-odată şi îşi îndoi buza inferioară, dându-i de înţeles că are nevoie de mâncare în momentul ăsta şi dorea să gătească el pentru Jaein.

Inchise ochii, nu era obosit, insa voia sa stea putin timp asa, poate totusi il lua somnul. Isi lasa cpaul mai tare in perna vrand sa se faca mai comod.Dechise ochii privnd-o, cand se aseza pe el. Dar chiar uitase complet de meditatii, mai era nevoie? Ah~ Da, era nevoie, ea avea nevoie de ele, desi parea destul de inteligenta.Ei bine el se angajase pentru asta, nu putea sa-i puna un profesor mai bun? Fata chiar avea nevoie de cineva care s-o invete multe, nu sa fie invatat. Ofta nestiind ce sa-i spuna, dar normal c-avea sa o ajute, de aceea era platit, nu?
Cand primi a doua intrebare, uita complet de prima. Da, se pricepea, mai ales ca isi gatea singur de mic, spera ca fetei sa-i placa modul sau de a gati. Invatase de mult timp si ajunsese la un nivel destul de ridicat dupa parerea sa.
"Pai..ai vrea sa mananci ceva anume?" intreba sa stie daca poate sa-i faca ceva de mancare ca sa-i placa sigur.

Ah, ştia să şi gătească? El chiar era perfect. Bine, bine, perfect pentru ea. Doar pentru ea. Îşi trase mai în jos tricoul ca să nu i se vadă nici măcar o părticică micuţă din pielea sa, deşi picioarele sale erau complet descoperite. Ei bine, ea se mândrea cu picioarele sale, fiind subţiri şi fără vreo zgârietură pe ele sau ceva care să atragă atenţia. Bine, acum avea câteva zgârieturi, dar nu avea de ce să se ferească de Shin Yu.
A privit pentru câteva clipe canapeaua, realizând că era mai spaţioasă decât a lui, deci încăpea fără nicio problemă lângă el. Aşa nu mai stăteau înghesuiţi, dar Jaein clar era lipită toată de tânăr, deci da, iar erau înghesuiţi.
Se aşeză lângă el, ridicându-şi piciorul pe unul de-al tânărului, iar cu un deget făcea cerculeţe pe abdomenul lui. Capul şi-l aşezase pe pieptul tânărului, privindu-l atentă. Ce dorea să mănânce? Ah, multe. Mânca mai mult decât s-ar putea aştepta cineva. Dacă îi aducea cineva trei porţii de kimchi, trei de dukkbokki, şi cine ştie câte porţii de sushi, le mânca pe toate fără să se plângă că se va îngrăşa. Bineînţeles, se întreba cum de nu se îngraşă de la cât mănâncă, dar era mai bine aşa. Nu dorea să ajungă de optzeci de kilograme la şaisprezece ani. Avea patruzeci şi ceva acum. Pentru vârsta sa nu era normal ca ea să aibă doar atâtea kilograme, dar pentru înălţimea sa, da.
"Dukkbokki cu brânză şi tăiţei!" spuse dintr-odată, lingându-şi buzele în timp ce-şi imagina mâncarea în faţa ei. Yummy yummy, abea aştepta să mănânce. "În timp ce eu fac exerciţii, tu găteşti, okay? Dar înainte de asta, hai să mai stăm puţin aşa, pleeeease." îşi îndoi buza inferioară şi îl strânse în braţe ca să nu-l lase să plece de lângă ea.

Nu, nu stia cum sa faca dukkbokki, dar avea sa incerce, pentru fata, desigur, avea nevoie de o carte de bucate in acel moment.
"Am o idee mai buna, hai sa mancam in oras!" si-a pus mainile pe talia fetei zambindu-i putin stramb, caci nu stia ce alta idee poate sa aiba.
Da, nu se pricepea decat la mancarurile sale peferate , si dukkbokki-ul nu era printre ele, insa avea sa invete, doar de dragul fetei.
Spera sa accepte propunerea lui, oricum el numai mancase de mult in oras, nu avusese cu cine, singur i se parea cam naspa si se intrista cand isi dadea seama ca nu avea pe nimeni. Insa acum putea zambi toata ziua, fara intrerupere, totul era bine, mai ales ca JaeIn era acolo si sigur nu avea sa-l lase singur, okei, probabil in preajma examenelor, caci din cauza lui nu avea cum sa se concentreze. Da, atragea prea multa atentie in jurul sau.

Să mănânce în oraş? Well, nu era o idee rea, dar ea dorea să-l vadă pe băiat cum găteşte, să îl poată îmbrăţişa de la spate când face asta, şi să îl poată critica dacă nu face ceva bine. Era cumva pentru că el nu ştia să gătească dukkbokki? Dar toată lumea ştia să facă asta, el de ce nu? Plus, era şi foarte simplu.
A tresărit când îi simţi mâinile pe talia ei şi se strânse şi mai aproape de el, în mai puţin de o secundă ajungând iar deasupra lui, piepturile lor fiind lipite unul de altul. "Ani, ani, vreau să găteşti tu. " îi spuse şi îi dădu un pupic scurt pe buze. Încă nu ştia cum el o sărutase mai devreme, deci încă se rezumă la un pupic de ăsta. "Nu ştii să găteşti dukkbokki, nu-i aşa? It's okaaay, mâncăm şi altceva dacă nu ştii. Nu e ca şi cum am pofte aşa puternice, deci mă mulţumesc cu orice fel de mâncare. Plus că, dacă ieşim la restaurant, cine ştie ce elevi se mai găsesc pe-acolo şi dacă ne văd aşa... Ştiu, ştiu că lumea crede că suntem fraţi, dar seriously, ce fraţi ar face chestia asta?" Oftă scurt şi îşi duse mâinile după gâtul lui. Ştia că probabil îl stâlceşte cu greutatea sa -stai, tocmai ce s-a făcut grasă? Da, şi nu regretă nimic- dar îi plăcea să stea aşa, deci nu se va mai mişca pentru următoarele câteva minute. Începu să-şi mişte capul de o parte şi de alta a pieptului băiatului, mirosindu-i parfumul îmbătător. "Fă-mi kimchi" i se adresă băiatului şi ridică privirea către el. Privindu-l atât de aproape părea aşa perfect. Îl privise intens pentru câteva minute bune, când privirea ei i se opri asupra buzelor tânărului, şi le linse pe ale ei şi se înroşi imediat ce realiză ceea ce făcea. "Omo, mianhae"

Il descoperise, bine, asta era, dar avea o scuza, era baiat, un baiat nu era bun in bucatarie, si raspunsul era, da, nu era un bun nici la kimchi, ah~ Fata asta nu stia sa manance alta mancare? El nu gatea mancare koreana, pentru ca nu crescuse tocmai in Korea ci in Los Angeles, bucataria era foarte, foarte diferita. Traditile, tot, defapt toate erau diferite de Korea, de aceea nu suporta cand un om ii vorbea in koreana, pentru ca nu prea intelegea, invatase engleza, insa la koreana era varza, chiar daca era provenea dintr-o familie koreana.
"-Nu stiu sa gatesc mancare koreana, comanda si tu o pizza.." a dat nevinovat din umeri, macar recunostea, oricum se bucura ca nu trebuie sa se miste de acolo, era prea lenes sa faca o miscare, mai ales ca-i placea ca fata statea pe el, se simtea mai comod asa.
Stai, el tocmai statea pe canapeaua ei si ea peste el...dar daca veneau parintii sai, OMFG!! La asta nu se gandise, nu voia sa sara pe geam, dar nici sa fie batut cu cine stie ce lucru din casa.
"Parintii tai la ce ora vin? Stii...nu vreau a fiu un musafir nepoftit..." spuse incet, mai mult pentru el, insa spera ca fata sa auda.

Ugh, nu ştia să gătească mâncare coreană? Ce fel de corean era el?! Îşi îndoi buza când auzi asta. Ei bine, îl va învăţa să gătească mâncare coreană. Ei îi plăcea mâncarea asta, plus că era sănătoasă. Dar el de ce nu ştia să gătească mâncare coreană, totuşi? Nu era de aici, sau ce? În fine, va afla asta pe parcurs. "Eu nu mănânc pizza. Vrei să mă îngraş şi să nu mă mai poţi duce în braţe? NO!!!!! Dacă nu mă duci în braţe, atunci mă pot numi o persoană moartă" murmură ea , plimbându-şi buzele pe gâtul lui şi dintr-odată... "MEOOOOW" începu să miorlăie imediat după ce îl muşcă de gât. Nu ştia de ce făcuse asta, dar era amuzant, oarecum. O bufnise râsul după asta, observând cum locul acela se înroşise şi părea că în următoarele zile va avea o urmă frumoasă de dinţi. Well, asta era bine. Îşi marcase proprietatea. Nicio fată nu are voie să se apropie de el acum.
"Părinţii mei? ...Locuiesc singură. Părinţii mei sunt în Daegu." replică după ce se opri din râs, oarecum pe un ton trist. Dorea să îşi vadă părinţii cât mai curând, îi era dor de ei, iar în ultimele zile nu îi sunaseră mai deloc. Ştia bine că pe ei nu îi putea minţi şi nu putea ascunde nimic faţă de părinţii săi, deci sigur ar fi spus că s-a îndrăgostit de un profesor, şi clar nu dorea să se întâmple ceva de genul: să fie obligată să se despartă de el din cauza diferenţei dintre vârste, şi că el e profesor, iar ea elevă. "Deci, ştii ce înseamnă asta?" Îi făcu cu ochiul, apoi îşi muşcă buza. "Putem face ce vrem fără să ne deranjeze cineva" continuă ea având un zâmbet destul de tâmp pe faţă, care trebuia să fie unul pervers, dar... ea habar n-avea cum trebuia să zâmbească [,] ca să arăte ca unul pervers. "Glumesc, glumesc. Mhm, fă-mi cartofi prăjiţi atunci, tu, persoană ciudată, tu. Cum să nu ştii să găteşti mâncare tradiţională, aish..." Se ridică de pe el şi îşi ciufuli părul ondulat, ridicându-l pentru a lăsa puţin aer să îi atingă pielea, apoi îl lăsă să cadă pe umeri.
Îşi scoase din ghiozdan cărţile de matematică şi privi exerciţiile pe care trebuia să le facă. UŞOR. Nu avea nevoie de ajutorul lui, deşi i-ar fi plăcut să-l vadă stând pe la spatele ei, îmbrăţişând-o şi să-i explice totul. Ei bine, chiar îi era foame, deci îl va lăsa în pace. "De fapt, fă-mi spaghetti." se rezgândi ea în ultimul moment şi scoase limba la băiat.Evident că va încerca să îl sărute prin jocul ăla cu tăiţeii. De ce credeţi că a ales spaghetti?
S-a aşezat la o măsuţă şi începu să scrie mai rău ca un robot exerciţiile pe caiet. Însă, în colţurile paginii erau tot felul de inimioare, plus numele lui, sau iniţialele.

De ce trebuia sa faca asta, gatul era puctul lui sensibil, fata asta ori nu stia cum sa-l excite, ori credea ca e o gluma. Isi musca destul de tare buza inferioara, incercand sa se abtina din greu de la vreun gest necugetat.
Isi duse doua degete la locul muscat de fata si se parea ca doare putin, sigur i se formau semne pe gat, daca-l vedeau profesorii in cancelarie inventau cine stie ce povesti de noapte buna.
Ii observa tonul trist cand vorbi depsre parintii sai, dar n-avea ce sa faca, nu era bun in a da sfaturi sau in a face ceva bun intr-un moment prost, asa ca doar pastra liniste pentru putin timp.
Mari ochii cand o auzi spunand "Putem face ce vrem fara sa ne deranjeze cineva." i se parea doar lui sau suna chiar foarte pervers? HELL YEAH!!! Fata asta il impingea la lucruri rele si cat se abtinea fiindca era minora.
Dupa ce fata ii daduse comanda se ridica si el intinzandu-si spatele destul de obosit, dadu afirmativ din cap si intra in bucatarie. Trebuia sa se acomodeze cu bucataria ei, nu? Oh, da, o auzi spunand apoi despre spaghetti.
"Spaghetti de care? Cu sos, cu ciuperci, cu bacon, legume..?" incepu sa insire mai multe tipuri, pe un ton destul de tare incat sa auda si fata.

Ce spaghetti? Bună întrebare. Cu sos? Nah, se murdărea cam prea mult, dar din ce îi înşirase el acolo numai astea îi plac. Deci, va alege pastele cu sos. "Cu soooos!" spuse ea îndeajuns de tare încât el să o audă şi îşi concentră atenţia asupra exerciţiilor de matematică. Le făcuse perfect, la cum se şi aştepta. Nu mai avea nevoie de ajutorul lui. Bine, ea nu avusese nevoie de ajutor de la început, dar asta e partea a doua. Îşi închise caietul şi cartea, scoţându-şi cele de engleză şi de coreană. La engleză făcuse câte ceva pe acolo, iar la coreană mai nimic. Se plictisise, aşa că se ridică de pe scaun ducându-se către bucătărie şi îl văzu pe tânăr cum gătea. Aww, ce cute. Făcu paşi mari, mergând pe vârfuri ca să nu o audă şi dintr-odată îl îmbrăţişă de la spate, lipindu-şi obrazul de acesta. "Mulţumesc că îţi pierzi timpul pentru a-mi face mie de mâncare." îi spuse şi îl strânse mai tare în braţe. Chiar îi mulţumea din suflet că făcuse toate astea pentru ea. Adică, în zilele de azi, după câte văzuse pe internet, la televizor şi prin liceu, nu mulţi băieţi ar găti pentru iubitele lor, sau să stea cu ele în casă fără să facă sex. Deci, Shin Yu, pentru ea era cea mai specială persoană după părinţii ei, bineînţeles. Oricât de mult ar iubi un băiat, părinţii vor fi mereu pe primul loc pentru ea, dar asta nu înseamnă că pe Shin Yu nu-l iubeşte la fel de mult. Îi iubeşte pe toţi trei la fel. Bine, patru, şi pe Jjangie. Era destul de awkward pentru ea să ţină un astfel de discurs cu el, fiindu-i destul de greu să-şi exprime toate sentimentele. Însă, cum altfel putea să îi arăte că îl iubea? Ştia că "iubire" este un cuvânt mare, când ei de fapt sunt împreună doar de două zile, dar tot ce face el o face pe fată să se îndrăgostească din ce în ce mai mult de el. Era un fel de dragoste la prima vedere, yup. Bine, nu se îndrăgostise de el de la începutul anului şcolar, dar de când îl cunoscuse de-a dreptul. Nici acum nu îl cunoştea prea bine, dar încă mai era timp, nu-i aşa? "Saranghae" a continuat ea şi îl strânse mai tare în braţe, apoi îl întoarse cu faţa înspre ea şi continuă să-l îmbrăţişeze, ridicându-se pe vârfuri pentru a ajunge aproape de chipul lui. Nu e ca şi cum cerea un sărut în acel moment, deşi clar nu o deranja nici măcar un pic.
Degetele sale acum se aflau pe gâtul lui, acolo unde îl muşcase mai devreme. Se putea observa cu uşurinţă urma aceea de dinţi, deci sigur îi va creea probleme. Pabo Jaein. Îşi muşcă buza şi se agăţă de gâtul lui. Too much skinship, eh?
"Mianhae, acum o să te ia toţi la întrebări din cauza urmei ăsteia. You still love me, right?" Şi-a ridicat capul către el, afişând un zâmbet inocent şi pueril. Îi era frică să-l piardă, mai ales din cauza ei. Are obiceiul să alunge persoanele de lângă ea foarte uşor, dar acum nu dorea să îl îndepărteze şi pe el la fel. Dorea să-l ţină cât mai mult lângă ea, eventual, pentru tot restul vieţii. Viaţa alături de el sigur ar fi mult mai uşoară şi plăcută.

S-o mai intrebe si de care sos? Neah, ii facea sos rosu, oricum probabil la ala se gandea si fata. Acum trebuia sa se acomodeze cu bucataria mai bine. Dechise cateva dulapuri pentru a avea la vedere ce cuprind, se uita putin si prin frigider, apoi lua un vas de metal pe care-l umplu cu apa. Adauga in apa sare si o puse la fiert, puse o ceasca de apa intr-o cratita si o lasa , momentan pe masa, caci avea de taiat ceapa. Nu dupa mult timp indeplini si aceasta sarcina, dadu focul mai mic la vasul de metal ca sa nu se grabeasca prea mult, apoi puse cratita, lasand apa sa se fiarba in clocote, pentru a adauga mai apoi ceapa tocata, asa cum si facu.
Fu surprins de fata si zambi din coltul gurii.
"Nu poti sa spui ca-mi pierd timpul cand imi place compania cuiva.." a chicotit si se opri din treaba lui, caci numai putea face nimic acum sa fata era acolo si-l tinea in brate. Se intoarse cu fata la ea si isi duse mainile pe talia ei, apoi o ridica pana cand o puse cu fundul pe masa. Inchise ochii si isi lipi buzele de ale ei, uitase complet ca trebuie sa amestece ceapa si sa adauge sosul, oricum, nu se intampla nimic, macar asa spera.
Dar buzele fetei erau mult mai importante in acel moment,si gustul lor era mult mai bun decat orice mancare din lume, si era sigur de asta.

Adora aşa mult modul în care el chicotea. Era probabil cel mai cute lucru posibil. A zâmbit când îl auzi şi a tresărit când simţi suprafaţa mesei sub ea. Cum- oh, cum ajunse ea pe masa aia? Făcea magii el şi nu ştia? Era aşa concentrată la acea îmbrăţişare încât nici nu realizase că el o ridicase în braţe pentru a o aşeza pe masă. Şi, în clipa următoare, KISS! În fine, el doar îşi lipise buzele de ale ei, asta făcând-o să-şi mărească ochii. Nu se aştepta ca el să facă asta acum, dar cum a mai zis-o, nu o deranja nici măcar un pic. Acum era şansa ei, şi nu-l va mai lăsa să plece sau să rupă sărutul.
Îşi duse picioarele în jurul corpului lui, trăgându-l mai aproape de ea astfel, şi mâinile se aflau după gâtul său. Simţea cum nişte fluturaşi în stomac îşi făceau apariţia imediat ce ea îşi mişcase buzele asupra alor lui. OH MY GOSH, face bine ceea ce face? Habar n-avea dacă îl sărută bine, ea doar îşi mişca buzele aşa cum inima îi spunea să facă, dar ar fi destul de ciudat să se oprească acum şi să-l întrebe dacă sărută bine, nu?
Muşcă, muşcă, Jaein!!!!!!!!1 Asta ţi-ai dorit de prima dată când îi atinsei buzele. Adevărat, ea asta îşi dorise din momentul ce îl sărutase pentru prima dată. Trebuia să savureze buzele lui din plin.
Oprise la un moment dat sărutul, dar nu se îndepărtă deloc şi doar începu să murmure ceva. "Nu te mai opri şi de data asta, jebal" îl rugă ea. Da, poate că părea destul de disperată, dar CHIAR dorea să sărute de-adevăratelea, să poată simţi buzele lui mult mai bine, să poată savura gustul lor.

Cand simti mainile fetei dupa gatul sau isi dase seama ca nu vrea sa intrerupa sarutul. Nu se mira ca fata saruta atat de bine, probabil "experimentase" asta si cu alti baieti, insa nu prea-i pasa lui de acel lucru in acel moment. Facu un pas mai aproape de masa ajungand mult mai aproape de ea, insa fara sa-si ia mainile de pe talia fetei.
Cand primi ordinul sa nu se opreasca, zambi mandru, nu avea de gand sa faca asta, chiar voia sa-i simta buzele cat si limba in gura sa.
Isi lipi din nou bzuele de ale ei, de data aceasta presa putin mai tare buzele fetei. Isi dechise gura si impinse cu limba buzele fetei, pentru a-si face loc spre gura fetei. Acum era acum, daca n-o saruta bine? Daca se supara, totul avea sa fie okei, nu? Era marele Shin Yu, vestit prin scoala pentru saruturile sale "magice", pacat ca el nu sarutase pe nimeni pana atunci.
Inchise ochii si isi infiltra limba in gura fetei, strangand-o de talie.

Yummy, nu credea că buzele cuiva pot fi atât de dulci. Nu credea nici măcar că ea va fi atât de bucuroasă că sărută un băiat ca Shin Yu şi cum naiba ştia ea dintr-odată să sărute aşa bine?
Fluturaşii din stomac încă nu dispăruseră, iar în momentul când îi simţi limba se înroşi în obraji. Whoa , whoa, are limba sexy şi... fină. Okay, de ce descrie limba lui aşa?! În fine. Îşi despărţi buzele pentru a-i da de înţeles că acceptă limba sa în caverna ei şi în clipa următoare începuse bătălia pentru dominanţă, care oricum el o câştigase, ea neavând prea multă experienţă. I-o atinse pentru început cu vârful limbii ei, fiind puţin timidă acum, însă încetul cu încetul devenea mai plăcut. Brusc, fata îi prinse vârful limbii între dinţi, muşcându-i-o uşor. Oh my, nu se aştepta să-l muşte de limbă, dar yup, era plăcut.
Îşi coborî mâinile mai pe gâtul lui, până ajunse cu ele pe pieptul său şi strânse tricoul în pumn, continuând să îl sărute de parcă asta e ultima oară când va face asta.
În final, îşi trecu limba peste buzele lui, dorind să le mai simtă gustul încă o dată şi se opri după vreo două minute. Era complet lipsită de aer, şi pe lângă asta, pastele erau pe foc, ei încă fiindu-i foame, chiar dacă atunci buzele lui erau mai gustoase decât orice.
Îşi duse din nou braţele după gâtul lui, şi îl îmbrăţişă, muşcându-l mai apoi de lobul urechii. Ah, avea ceva azi cu muşcatul ea, se pare. A chicotit ca un copilaş mic. "Ai uitat cumva de mâncare, yeobbo?" întrebă ea şi îl privi în ochi, devenind deja hipnotizată de aceştia.

Deja se invatase, voia sa mentina acel sarut cat mai mult, mai ales ca limba lui nu se satura de a fetei, pacat ca trebuiau sa mai si respire din cand in cand. Dupa ce isi deslipi buzele de ale fetei incepu sa respire cat mai repede, pentru a-si acomoda din nou organismul. Se linse pe buze, din instinct, cand le privi pe ale fetei, da, ii placuse si da, mai voia, dar nu acum.
Avea ceva cu muscaturile, nu? Voia sa-i lase smene pe tot corpul sau cum? Nu avea nevoie, se descurca si fara ele. Chicoti privind-o, apoi cand auzi de mancare mari ochii, nu voia sa plece de langa ea, bine, era la doi pasi aragazul, dar tot nu voia. Intr-un final se deslipi de fata si se indrepta spre vasul din metal, oprind ambele flacari, nu trebuia s-o ia de la inceput ci sa continue, insa voia sa mai stea putin cu fata.
"Hei!Imi dai si mie numarul tau de telefon?" suna ca o replica oribila de agatare, insa el voia doar sa-l aiba in agenda, poate avea nevoie sa vorbeasca cu ea sau s-o invite undeva, sau probabil cand n-aveau somn puteau vorbi la telefon,da, erau multe situatii, insa el nu stia care avea sa devina adevarat in viitor.

Viaţa ei era perfectă acum. Devenise atât de perfectă într-un aşa scurt timp încât începea să se sperie că se va sfârşi la fel de repede. Nu voia să-l piardă pe Shin Yu, mai ales că era prima iubire a ei. Cu el avuse primul sărut, primul "Pur Sex" şi el e primul băiat cu care dormise ea. De obicei când se gândea la lucrurile ăstea, ajungea să râdă mai apoi isterică. Ce băiat s-ar îndrăgosti de o tocilară ca ea? Ea era mereu cu capul în carte la şcoală şi acasă, nu făcea nimic altceva decât asta. Mai ales că ei nu-i păsa cum arăta la şcoală, nedorind să se machieze. Nici nu avea prea multe cosmetice, doar un creion negru şi mascara pe care nu le folosise niciodată. Tenul său nu era perfect, dar decât să-şi ascundă chipul după astfel de măşti, mai bine arată cine este cu adevărat şi dacă cineva o acceptă aşa, mai bine pentru ea. Nu avea să se schimbe niciodată. Jaein va rămâne aceeaşi tocilară care i-a furat inima unui profesor hawt, Shin Yu.
Îşi lăsă picioarele să cadă mai înspre ea. Asta pentru a-l lăsa pe băiat să plece de lângă ea. Nu dorea să se îndepărteze de ea, deşi aragazul era chiar foarte aproape. Dacă putea să-l lege lângă ea şi să îl păstreze aşa pentru tot restul vieţii, se putea numi cea mai fericită fată de pe planetă. Ceea ce era bine era că Shin Yu era numai al ei pentru o zi şi o noapte, închis cu ea în casă şi fiind neurmăriţi de cine ştie ce fane obsedate de el. Da, o să-i cheme de azi admiratoarele "fane". Se simţea ca şi cum era într-o relaţie cu o vedetă, nu cu un profesor complet normal doar că e mult mai atrăgător decât alţii. Ei, pentru ea va fi mereu o vedetă care i-a ocupat un loc enorm în inima sa. Chiar dacă relaţia lor nu va merge, sau vor întâlni multe obstacole, ea nu-l va uita vreodată. Probabil e primul şi ultimul băiat care îi va atinge buzele. Da, poate că sună puţin pesimist, dar chiar aşa e. Până atunci nimeni nu se uitase la ea ca o fată normală, ci ca la o tocilară plictisitoare, ori singuratică şi anti-sociabilă. Trebuia să îşi schimbe reputaţia? Nu. Ea nu avea de gând să se schimbe pentru a fi plăcută persoanelor din jur. Nu avea nevoie de multe persoane pentru a reuşi în viaţă. Avea nevoie de părinţi şi Shin Yu; singurele persoane care o puteau face să zâmbească în cel mai sincer mod posibil.
Îl privi atent cum continua să gătească şi singurul cuvânt ce îi venise în minte fu: cute. Da, îl vedea cute. Uneori îl vedea frumos, alteori cute, uneori foarte masculin. Dar acum îl vedea cute. Gătea pentru ea, şi asta îl făcea instantaneu cute. Bine, probabil şi el dorea să mănânce, deci nu gătea numai pentru ea.
Sunt ei chiar meniţi să fie împreună, sau e ăsta doar un vis frumos? Această întrebare îi tot trecea prin mintea fetei de parcă viaţa ei depindea de acest lucru. O frământa, şi da, se putea observa uşor că nu era totul okay. El nu îi văzuse toate laturile şi Jaein nu ştia dacă tânărul va putea să o suporte de fiecare dată. Pare răbdător, calm şi o persoană grea de enervat, dar nimeni nu ar crede că Jaein e în stare de a-l schimba complet pe băiat. Nu dorea să se întâmple asta, bineînţeles. Îi era frică să nu-l dezamăgească, îi era frică să nu-i creeze probleme sau să-i strice reputaţia. Aceste lucruri se puteau întâmpla cel mai uşor. Ea putea să îl dezamăgească prin modul ei copilăros de gândire, putea să-i creeze probleme imediat ce lumea ar afla de relaţia asta, putea să-i strice reputaţia imediat ce vor fi văzuţi împreună. El frumos, ea... nu destul de atrăgătoare. El profesor, ea elevă. Lucrurile puteau lua o întorsătură nu foarte plăcută în doar câteva ore sau minute.
Cât va mai trebui să ţină secretă relaţia? Până când va deveni majoră şi va termina liceul? Altă întrebare ce-i trecea prin minte la fel de mult ca şi cealaltă.
Nici nu auzise vocea băiatului, asta până când realizase că a stat vreo cinci minute într-o transă completă. Nu auzea, nu vedea. Cam aşa a fost în acele cinci minute, probabil mai mult. Stai, tocmai ce îi ceruse numărul de telefon? De ce o amuzase asta aşa de mult?
"BWAAHAHAA!!!!" începu să râdă isteric, aproape crezând că o luase complet razna din cauza lui. Nu ,nu o luase razna. Devenise o bipolară. Mai devreme era aşa complet în transă, serioasă, şi acum râdea de parcă asta e ultima zi în care mai trăieşte. Se opri din râs după câteva minute şi îşi duse o palmă pe fruntea. "Sorry, nu mă aşteptam la întrebarea asta din partea ta. Adică... ai întrebat-o în aşa fel încât pare că te dai la mine or something..." Şi-a muşcat buza şi se dădu jos de pe pat, luându-şi telefonul din ghiozdan şi începu să caute propriul său număr. Nu şi-l ştia pe de rost, de asta şi păstra numărul său prin agendă. Se întoarse înapoi la băiat şi afişă un zâmbet dulce. "Dă-mi telefo- oh, stai, sună cineva. APPA!!!!!" În timp ce îi cerea telefonul pentru a se adăuga în agendă, propriul său telefon începu să sune. Cred că ştiţi deja ce melodie o avea, nu? Probabil vă gândiţi la Epik High-Run, dar nu!!!!!1 Era alta, şi era chiar una ciudată. Râsul unei persoane. Acea persoană era tatăl ei. Avea un râs superb de amuzant, şi apoi se auzea cum el îi ţipa numele lui Jaein. Era o sonerie făcută special pentru ea, yup. În timp ce pe faţă îi apăru un zâmbet larg, tatăl său plângea la telefon şi asta o făcu să se întristeze cât de cât, neştiind ce se întâmplă. Doar până când şi ea ajunse să plângă, lacrimile curgându-i neîncetat pe obraji, ochii fiindu-i mari. Cum putea să se întâmple aşa ceva? Cum putea să i se întâmple asta EI? Acum, când viaţa ei era perfectă. Ştia că nu va dura prea mult această fericire. A avut un sentiment.
Telefonul îi căzuse din mână pe podea şi singurul loc în care putu să se îndrepte fu Shin Yu. Locul unde era Shin Yu. Cel care probabil o va ajuta să treacă peste, deşi clar era cel mai greu lucru posibil odată ce ea intră într-o depresie atât de gravă.
Îl prinse de braţ, trăgându-l uşor ca să-i atragă atenţia. "Shin... mi-a murit mama." abea dacă putea rosti aceste cuvinte, abea dacă mai putea zice ceva. Ce va face ea fără mama sa? Cum va trece ea mai departe în viaţă? Cum?! Cui îi va cere ea sfaturi când avea nevoie? Cine o va ajuta atunci când totul este la pământ? Nu ştia, nu ştia dacă va mai reuşi să trăiască fără mama ei. Jaein nu va mai fi deloc aceeaşi fată începând cu momentul ăsta. Bineînţeles, îl va iubi în continuare pe Shin Yu, dar poate ea să continue să fie la fel de fericită în jurul lui sau al altor persoane? NU.
Nici nu înţelegea cum lucrurile se întâmplaseră atât de repede. Mai devreme, acum câteva minute, râdea şi era cea mai fericită. Şi uite-te acum la ea, plângând de parcă tocmai ce-şi pierduse cea mai importantă persoană din viaţa ei, şi chiar aşa era. Se îndepărtă de Shin Yu, deşi clar numai de el avea nevoie acum, şi se duse în dormitorul ei, strângându-şi ursuleţii şi pernele în braţe continuând să plângă. "Umma..." murmură ea, ştergându-şi obrajii uzi şi plini de lacrimile amare. Cum putea să se întâmple asta tocmai acum? Şi de ce ei? Nu va înţelege niciodată cum de viaţa e atât de crudă.

De ce ramasese asa? Hello~ Era intr-o transa? Era hipnotizata sau ce? A dat simplu din umeri si continuat sa faca mancarea, dupa ceva timp a auzit-o razand, nu s-a speriat, desi credea ca stie motivul, chiar era asa tantalau sa-i ceara numarul de telefon pe acel ton? Ofta continuand, termina repede, mai ales ca se pricepea cat-de-cat. Lua farfuri din dulap si le puse pe masa punand in fiecare cate o portie aproximativ egala de spaghete.
Cand auzi vestea fetei ramasese pe loc. Cum..? Ah, nu putea sa i se intample asta, nu ii era frica de relatia lor, insa fata sigur incepeasa sufere mult si de la suferinta la schimbare e doar un singur pas, stia si el asta si se mira cum devenise asa repede la fel ca inainte, fata probabil avea puteri supranaturale.
Isi duse mainile pe fata incercand sa-si analizeze gandurile, nu se priciepea la asta, pentru ca nimeni nu-l ajutase pe el cand era mic, deci nici el nu stia cum sa ajute. S-a dus dupa fata si s-a asezat langa ea strangandu-o in brate, avea rost sa-i spuna ca va fi bine? Nu, stia lucrul asta si nu avea sa minta, nu se emotiona cand venea vorba de moarte, de aceea avea in acel moment o privire serioasa si nu plangea, nu dispera, nu, nimic. Pur si simplu moartea nu era un obstacol prea mare pentru el,dar isi dadea seama ca trebuia sa aiba mai multa grija de ea din acel moment, pentru ca avea nevoie de cineva si era constient.